Pentru că, până la urmă, ceea ce fac eu aici e chiar partea practică a specializării Luizei (@luiza.lulu07), cred că ne-am intersectat la fix pentru a realiza ceva frumos şi pentru voi. Deci fără a pălăvrăgi prea mult, haideţi să descoperim împreună frumuseţea studenţiei prin ochii celor cu vise curajoase
„Sunt la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și pentru mine nu a fost deloc ușor să-mi aleg <<drumul>>. De-a lungul liceului mi-am schimbat deseori preferințele în materie de viitoare profesii, iar în a 12-a am simțit o mare presiune din această cauză. Simțeam că mi se scurge timpul și nu reușeam să-mi găsesc direcția. Răspundeam de nenumărate ori la clasicele întrebări: <<La ce mă pricep?>> și <<Ce îmi place să fac cel mai mult?>>, iar de fiecare dată ajungeam la același răspuns – scris. Atunci mă temeam că nu pot face o carieră din asta și că nu este realist să mă bazez doar pe acest <<talent>>, aș spune. Deși cu timpul am avut curajul să mă imaginez dezvoltând o carieră din scris, am continuat să am incertitudini până când am început facultatea. Mă întrebam deseori: <<Ce fac dacă jurnalismul/scrisul nu este pentru mine? Dacă am fost inconștientă că m-am bazat pe instinct?>> și probabil sunt mulți adolescenți care își pun aceeași întrebare, dar am spus-o mereu, instinctul este cea mai bună confirmare. E ca un semnal din partea corpului nostru care ne oferă mici indicii. Niciodată nu am dat greș cu asta. Plus că suntem tineri, dacă greșim, ceea ce e perfect normal, avem avantajul vârstei, noi putem oricând să o luăm de la capăt. În alte cuvinte, instinctul a fost factorul decizional și uite-mă, după aproximativ 2 luni de facultatea, îndrăgostită de alegerea mea.” ne-a spus Luiza cu privire la facultatea la care studiază şi întreaga poveste din spatele deciziei sale.
Am întrebat-o ce profil şi-a ales şi motivele care au împins-o spre acesta: „Așa cum am menționat și mai sus, am primit un talent de a scrie pe care l-am și exersat în anii liceului. Am descoperit acest aspect despre mine în momentul în care, a redacta orice fel de lucrare, pentru oricine din jurul meu crea dificultăți, iar în mine crea entuziasm. Dorindu-mi să-mi fructific aceasta abilitate, am hotărât să aleg o facultate care să îmi ofere instrumentele necesare. Din acest punct de vedere, nu există foarte multe opțiuni așa că mi-a fost ușor să fac o selecție. Așa am ales profilul Jurnalism, un domeniu dinamic, provocator, în care trebuie să fii la curent cu tot ceea ce se întâmplă. A cunoaște cât mai multe lucruri din diverse domenii a fost întotdeauna un obiectiv pentru mine, iar acum l-am adus atât de aproape de mine că nu mai am cum să îl ocolesc. Nici nu am luat în considerare alte specializări, cu jurnalismul simțeam că merg la sigur. Parcă era făcut pentru mine, deși repet, această siguranță nu era constantă.”.
Şi pentru că ştiu cât contează toate detaliile care asamblează întregul spectru al facultăţii şi studenţiei, Luiza ne-a oferit mai multe informaţii cu privire la materii, profesori şi admitere: „Materiile din facultate sunt foarte diferite de cele cu care suntem obișnuiți în liceu. De obicei reflectă exact profilul ales. Eu fiind la jurnalism accentul este pus pe ramuri ale comunicării: Introducere în teoriile comunicării, Tehnici de redactare, Presă și actualitate, Introducere în sistemul mass media, dar și Marketing, Relații publice. Un alt aspect nou este că nu se învață ca în liceu. Noi nu reproducem o informație, ci ne folosim de gândirea critică pentru a comenta un autor. Nu mai există o singură semnificație sau un singur răspuns corect, ci vorbim de calitatea interpretării unei informații. De asemenea, trebuie să citim constant pentru a înțelege cursurile și câteodată nu doar bibliografia obligatorie. Acum depinde și de motivația fiecăruia, presupun că dacă doar vrei să treci prin acești ani de facultate, se poate și cu mai puțină lectură. Cât despre profesori, eu am întâlnit niște oameni care mă inspiră constant. Nu spun că toți sunt așa, dar preponderent lucrurile nu arată ca în poveștile acelea în care un profesor nu te trece făcând o selecție random, fără să te lase să demonstrezi ce poți. În ceea ce privește admiterea, la această facultate a fost un concurs prin care fiecare dintre noi trebuia să redacteze un eseu motivațional pe o temă propusă de ei, din cauza situației pandemice. În alt context, am fi dat un examen fizic. Deși am avut un concurs cu o temă <<făcută acasă>> tot am avut emoții și m-a solicitat într-o oarecare măsură.”
Cred că oricât de irelevant sau de major este un început, anxietatea ne poate afecta. Luiza ne-a povestit puţin despre propriile sale trucuri care au ajutat-o să se acomodeze cu noua etapă a vieţii ei: „Nu cred că există o rețetă magică pentru toată lumea, dar ca o regulă generală, punând întrebări; bune, rele, de care ar fi. Având curiozități simple, poate de la colegii de grupă, până la concepte și idei din timpul cursului, orice întrebare te aduce mai aproape de o studenție memorabilă. Pentru mine provocările au fost duble deoarece m-am și mutat în alt oraș (București), eu fiind din Ghimbav. Poate ca un mic sfat, dacă simțiți că aveți nevoie de o schimbare în viața voastră și resursele financiare nu reprezintă un obstacol, vă recomand cu căldură să începeți de la zero într-un oraș complet nou. Acea experiență va valora foarte mult în dezvoltarea voastră personală. Suntem tineri, nu este cazul să ne limităm. De asemenea, fiind vorba doar de cursuri online timp de un semestru întreg, nu aș putea spune că mă simt în miezul perioadei de studenție pentru că nu am avut încă ocazia nici să văd sălile facultății și nici să îmi cunosc toți colegii. După părerea mea, o altă modalitate de a te adapta mai ușor este să alegi căminul studențesc în defavoarea unei chirii sau a confortului de acasă. Te dezvoltă frumos, îți întărește răbdarea și este benefic și din punct de vedere social. Vei cunoaște toate tipurile de oameni.”
Şi, pentru că tot s-a deschis subiectul cămin, am aflat de la Luiza cum este viaţa acolo, în ciuda aşteptărilor pe care cu siguranţă cu toţii le avem: „Stau la cămin și vă garantez că nu este atât de scary, cum auzim cu toții. Adevărul este că nu vei fi dat pe spate de condiții, deci dacă ești în căutarea confortului, căminul nu este opțiunea ideală. Eu aș încuraja pe oricine să încerce, până la urmă ce poți pierde? Vei întâlni oameni pe care îi adori și oameni care îți sunt antipatici, dar vei avea doar de învățat din aceste experiențe. Legat de așteptările mele, eu am avut așteptări foarte înalte referitor la condiții, de care am fost puternic dezamăgită la început. Spre norocul meu, sunt o fire flexibilă, mă adaptez repede situațiilor, deci cu timpul am transformat acest mare minus într-un plus. Nu camerele contează, vă asigur, ci oamenii. Dacă găsești oameni cu care rezonezi, oricare altă problemă devine un detaliu. Atmosfera este una prietenoasă, dar vei lua parte și la situații în care îți dorești câteva ore de liniște. Cu alte cuvinte, există și plusuri și minusuri, dar dacă mă întrebați pe mine plusurile depășesc micile inconveniențe.”
Pentru că de-a lungul vieţii, toate alegerile sunt făcute în favoarea unui viitor, ştiu cât este de important să ne gândim la jobul pe care îl vom alege la finalul acestei etape, căci, în fond, este ultimul pas înainte ca facturile să aibă numele nostru pe plic. Luiza ne-a spus despre propriul vis, pe care voi îl puteţi lua drept variantă: „Scopul meu a fost întotdeauna să dezvolt la maximum abilitățile mele de scriere, precum și pe mine însămi. Facultatea te învață mai mult decât noțiunile standard, te responsabilizează, te maturizează și îți lărgește orizonturile. Deși pare ușor să te trezești dimineața, după ce pierzi ore importante din noapte studiind, lucrurile se schimbă, dar cursurile rămân cursuri, trebuie să te duci. Eu îmi propun să devin o jurnalistă profesionistă care să îndrepte puțin aceasta industrie care şi-a pierdut credibilitatea în rândul audiențelor. Plănuiesc să îmi duc visul până la capăt și, la un moment dat, să-mi coordonez propria presă, alcătuită din câțiva omuleți la fel de entuziaști ca mine. Întotdeauna mă voi identifica cu scrisul, este activitatea care îmi îmbrățișează sufletul, fiind și unul dintre motivele pentru care îmi doresc să scriu și o carte. Consider că am câteva lucruri de spus și mi-ar plăcea să ofer oamenilor și o altă perspectivă asupra lumii.”
Fiindcă ne apropiem de final, urmează bucăţica destinată tuturor, cu mari cu mici – cea în care actualii studenţi ne oferă sfaturi cu privire la ultima etapă a bobociei din viaţa noastră: „Aș începe cu cuvântul <<RĂBDARE>> și aș sfârși cu <<VOINȚĂ>>. Eu am fost și sunt o fată căruia i-a plăcut școala, mi-a plăcut să învăț și nu cred că voi înceta vreodată să investesc în educația mea. De aceea, recomandarea mea este ca anii facultății să fie tratați cu seriozitate și interes deoarece contează atât de mult să știi cum să îți practici profesia. Nu contest importanța practicii, dar noțiunile teoretice combinate cu abilitățile practice fac diferența între un profesionist și un amator. De asemenea, vă spun că este multă informație de acumulat și nu o să fie ușor, totul este diferit de sistemul gimnazial și liceal, iar poate spre surprinderea unora dintre voi, se dau teste și în timpul anului la seminarii, nu avem doar examenele finale de sesiune. Mai mult decât atât, profitați de orice oportunitate, spuneți da, cunoașteți oameni noi, acceptați schimburi de experiență și construiți prietenii de calitate. Cel mai probabil veți lucra în industrie cu colegii de astăzi, deci respectul de acum poate fi o portiță de viitor. Dragi viitori studenți, să știți că nimeni nu se așteaptă să știți ce aveți de făcut, profesorii au răbdare cu cei de anul I, dar vor avea pretenții, tocmai pentru a vă împinge spre progres. Este o perioada frumoasă care tranzitează adolescentul către adult. Atunci când ești student ești luat mai în serios decât am fost noi obișnuiți ca elevi, dar nu cu aceeași rigurozitate cum este tratat un adult. Încă îți permiți să greșești. Noi suntem următoarea generație care va aduce schimbări semnificative, zic să oferim lumii profesioniști, nu? Baftă, dragilor!”
Şi aici se încheie mica noastră infiltrare în mintea şi viaţa unei viitoare jurnaliste. Doresc să îi mulţumesc şi pe această cale Luizei, pentru toate detaliile împărtăşite cu noi. În acelaşi timp, sper ca fiecare pereche de ochi care parcurge acum aceste rânduri să ajungă să sclipească de împlinire. Sunt convinsă că Generaţia Z va readuce adevărul în rândul presei.
Editor: Ionela David
