Cartografie la UniBuc cu Gabriel Dinache

Pentru că uneori nici măcar nu plănuieşti viaţa şi pentru că unele lucruri sunt menite să te găsească, ţin să menţionez că de această dată am fost eu abordată să iau un interviu. Şi îi mulţumesc lui Gabriel Dinache (@thegr8_gabriiel) pentru iniţiativă, căci cu siguranţă cele mai frumoase poveşti sunt cele mai neprevăzute. Şi, în aceeaşi ordine de idei, cele mai interesante specializări sunt cele ale căror denumire nici măcar nu ştii ce înseamnă.
L-am întrebat pe Gabriel la ce facultate este şi ce l-a atras cel mai mult la aceasta: „Facultatea de Geografie şi, sincer să fiu, e paradoxal ce se întâmplă, deoarece am terminat filo, un profil total opus şi dupa bac mi-am dat seama că după 4 ani de literatură în 5 limbi diferite chiar nu mai vreau să am de a face cu filologia, aşa că am ales să-mi urmez dorinţa all time de a studia mediul înconjurător.”
„Sunt la Cartografie şi pot spune că profilul m-a ales pe mine, nu eu pe el. Ce vreau să spun aici e faptul că ideea de a fi cartograf nu e ceva cu care azi te trezeşti că vrei să faci ceva, cartograful există în tine înca de la naştere şi stă în sufletul tău până când îşi găseşte ocazia, pe la 18-19 ani, să-ţi arate magia. E mai mult decât o meserie, e o îmbinare de elemente ştiinţifice, artistice, practice, teoretice – pentru mine e mai mult decât o vocaţie, e un stil de viaţă.” ne-a spus el despre profilul pe care l-a ales şi realizarea care l-a determinat să facă această alegere.
Şi pentru că sunt convinsă că acesta este paragraful cel mai folositor, l-am rugat pe Gabriel să ne povestească mai multe despre materii, profesori, admitere şi sesiuni: „Materiile pe care le studiezi sunt de la Polul Sud la Polul Nord de in contrast; faci partea de geografie umană, diferită faţă de cea fizică, şi să nu mai vorbesc de materia principală, cartografia, şi îmbinarea acesteia cu partea digitală, care în scurt timp a

devenit materialul de baza. Digitalizarea în cartografie a venit odată cu apariţia calculatorului si a primilor sateliţi care au început să ne orbiteze planeta. În legatură cu liceul, pot spune că există o antiteză evidentă între capitalele Europei, Munţii Carpaţi, Soarele şi Luna, de care ne tot lovim în cei 4 ani până la bac şi analizele geospaţiale, interpretarea imaginilor satelitare şi lucrul cu diferite softuri specializate în sisteme informaţionale geografice, aşa numitele GIS-uri. Profii sunt şi ei oameni pasionaţi care chiar îşi urmează visul. Prima sesiune te loveşte; pe mine m-a lovit cam tare, adică îmi tot spuneam că mai sunt 2 luni, apoi 1, apoi 1 săptămână până m-am vazut la primul examen (în regim online) plin de anxietate socială şi ultra crispat, dar, din fericire, am trecut prin toate şi momentan (în sesiunea actuală) sunt încă integralist la examene.”
Fiind cu toţii în dilema anxietăţii care ne eclipsează multe evenimente de-a dreptul simpatice, Gabriel ne povesteşte puţin despre cum vede el studenţia: „Vii aici crezând că vei da de un mediu academic, dar în realitate întâlneşti atâtea tipologii de oameni, de parcă eşti într-o comedie de a lui Caragiale. Mulţi nici nu ştiu ce caută la profilul acesta, alţii au intrat aici doar pentru diplomă. Studenţia nu e pentru oricine şi, mai ales, cartografia, iar asta se vede cel mai bine facând o paralelă între numărul de înscrişi şi numărul celor care intră în anul 2. Momentan mă intrigă foarte tare ideea că sunt student şi ar trebui să „studiez”, ceea ce mi se pare anost deoarece nu sunt adeptul tocitului acasă. Prefer să fiu atent în clasă şi restul, Doamne fii cu mine!”
Iar pentru că toţi punem facultatea sub influenţa job-ului din viitor, Gabriel ne-a spus despre visul său, pe care voi îl puteţi lua drept exemplu: „Mă văd în viitor analist GIS. Vreau să explorez lumea, să ajung să lucrez în multe medii sociale şi să învăţ din fiecare experienţă nouă trăită. Mă văd lucrând în domeniu şi chiar îmi doresc să inspir şi alte generaţii să descopere cartograful din ei, deoarece nevoia de a studia mediul înconjurător e ceva ce ne-a legat ca societate.”

Şi nu putem pune punct înainte de a asculta bucăţica menită fiecăruia dintre noi – sfaturile studenţilor pentru fiecare dintre noi: „Nu te stresa, bucură-te de fiecare experienţă şi încearcă să înveţi meseria pe bune, nu ca un roboţel. Mai bine faci altceva în cazul în care nu te simti facut pentru ceea ce ai ales. Cartografia are nevoie de oameni creativi si inspiraţi.”
Îmi doresc să îi mulţumesc lui Gabriel pentru ajutorul acordat în realizarea acestui articol, deoarece cu siguranţă am descoperit şi eu ceva complet nou. Sper doar ca următoarele hărţi din şcoli vor avea amprenta Generaţiei Z pe ele.

Livadariu Adriana-Mihaela
+ posts