Optimismul, definit ca atitudinea omului care priveşte cu încredere viaţa şi pe semenii săi şi care consideră că toate situaţiile au un deznodământ favorabil, este conceptul care de multe ori stă sub semnul întrebării ca fiind o iluzie, un ideal niciodată atins, mai ales pentru un pesimist care îşi pune toată viaţa sub scenarii fatale. Luând legătura cu doamna psiholog Diana Lupu, am reuşit să aflu câteva informaţii foarte folositoare legate de optimism şi cum să fim într-o relaţie cât mai benefică cu acesta.

Am tot auzit de nenumărate ori ”Prefer să mă gândesc la ce e mai rău ca să fiu pregătit/ă.” sau „Nu-mi fac speranţe pentru că voi fi dezamăgit/ă .”, dar oare chiar este o abordare potrivită? „În momentele astea în care există foarte mult pesimism, de fapt ne e frică de ceva. În spatele unei atitudini există o emoţie întotdeauna. Şi atunci, un punct bun de pornire este să se întrebe care este cel mai groaznic lucru la care s-ar putea întâmpla şi să-şi facă scenariul ăsta, apoi care ar fi un lucru care te-ar face să te simţi mai confortabil. Şi apoi am două ipoteze cu cele două scenarii, iar apoi să văd dacă prima chiar se întâmplă.  Am nevoie de dovezi, să dau o notă despre cât de naşpa cred că va fi şi cum m-am simţit de fapt și să fac asta cu cât mai multe lucruri din viaţa mea.” ne-a îndemnat Diana.

„E mult mai popular pentru oameni să fie pesimişti, pentru că asta ne-a ajutat de-a lungul tmpului. Creierul nostru este mult mai antrenat să vadă lucrurile care nu merg bine şi asta a devenit natural în noi şi se transmite pentru că a fost un comportament bun, o atitudine bună în supravieţuire. Orice atitudine sau comportament rămâne cu noi pentru că la un moment dat a funcţionat, a avut un beneficiu. Dacă eu continui să am aceeaşi strategie, va ajunge să aibă şi costuri. Mai ajută să am cumva un fir roşu al vieţii mele şi aici ar trebui să îşi ia oamenii un timp de gândire, să reflecte la întrebarea: „Ce mesaje am primit legate de a fi pesimist sau optimist?”, că mulţi primim mesaje cu „nu e bine să…”, „ai grijă să nu…”. Să am în minte cum s-a construit ca să înţeleg poate de ce sunt mai reticent. Şi după ce mă uit la gândurile şi convingerile pe care le am, pot să fac o listă – costuri şi beneficii. Şi pot să-mi fac nişte beneficii cu ce mă ajuta în trecut să fiu aşa şi cu ce costuri vin acum în prezent. Ăsta e momentul în care vezi că are sens să fi aşa, dar ca să aduc o schimbare am nevoie să accept că nu e în totalitate greşit ceea ce eu fac şi că e cu un motiv acolo. Asta înseamnă că un comportament care acum îmi aduce o neplăcere, o atitudine, o perspectivă, la un moment dat a avut sens, s-a automatizat, a rămas acolo cu mine pentru că m-au ajutat şi am nevoie să văd care au fost beneficiile în trecut şi cu ce mă costă acum să fiu aşa.”

„Ce ne mai ajută este şi partea asta de a ne conecta cu corpul. Optimismul ăsta e şi o stare pe care ne-o inducem, că pot să-mi induc să fiu mai relaxat, mai bine-dispus. Şi atunci, poate pentru oamenii care sunt mai deconectaţi de corp ajută foarte mult Body Scan.” Vorbind cu Diana am primit o recomandare pe care o las aici, https://youtu.be/QS2yDmWk0vs şi care sper că vă va folosi. Aşa cum este explicat şi în videoclip, este foarte important să nu ne punem întrebarea „De ce simt asta?”, ci pur şi simplu să mă focusez pe ceea ce simt, pe sentimete şi trăiri.

Cred că este importantă corelaţia termenilor cu expresiile mai populare, „jumătatea plină sau jumătatea goală a paharului”, iar pentru o viziune a vieţii potrivite este esenţial să ţinem cont de amândouă. În ciuda faptului că noi ne focusăm pe cea plină sau pe cea goală, există în acelaşi timp şi jumătatea care să întregească paharul. Raportându-ne la conceptul „Yin şi Yang”, acesta nu ar exista fără ambele jumătăţi, în egală măsură egalate cu binele şi răul.

„Un adevărat exerciţiu să îmi învăţ creierul să facă asta este cel de apreciere al unei zile care simt că a mers prost sau a unei persoane în momentele în care mă enervează. Adică la final de zi stau un pic, îmi iau 5 minute şi îmi derulez filmul zilei. Dacă stau să mă gândesc la 3 lucuri pentru care sunt recunoscător din ziua respectivă şi de obicei începem de la comportamnete, de la acţiuni, nu de la lucruri spirituale. Că am avut 5 minute de dimineţă să-mi beau cafeaua doar pentru mine, că astăzi nu am primit atâtea mail-uri sau că nu mi s-a descărcat telefonul şi în drum spre casă, în metrou, am avut timp să mă joc. Şi mă uit la final de săptămână şi-mi dau seama, de fapt, că într-o zi am avut lucruri care au fost şi lucruri care au ieşit prost, dar şi lucruri care au fost şi ok. Şi nu trebuie să fie lucuri extraordinare pentru ca eu să fiu optimist.”

Imaginându-ne trei pahare – unul gol, unul plin pe jumătate şi unul supraplin, din care a şi curs apă. Dacă ne este sete, vrem să udăm florile, să punem apă animalului de companie, gătim sau orice altceva, nu vom alege niciodată paharul gol, deoarece va trebui să îl umplem şi există posibilitatea să fi folosit toată apa potabilă în umplerea celorlalte două pahare. În acelaşi timp, nu-l vom alege nici pe cel prea plin, deoarece vom face apă atât pe masă, cât şi pe jos, pe care ulterior va trebui să o ştergem şi este apă risipită, pe care am fi putut să o reciclăm sau folosi pentru altceva. Acestea există, ştim că este în faţa noastră, dar mereu îl vom folosi pe cel plin pe jumătate, deoarece nici nu vom vărsa apă, nici nu va fi nevoie să punem apă în el. Aici diferenţiem pesimismul, un optimism exagerat şi un optimism potrivit, sănătos.

„Când vorbeşti de un concept te uiţi la cât de intens îl practică cineva şi cât de des îl simte – frecvenţă şi intensitate. Că e normal ca uneori să fim pesimişti, ca uneori să fim mai optimişti, dar mă uit la cât de des şi intens sunt, în câte din acţiunile din viaţa mea decid să fiu mai sau mai. La asta ne uităm, nu că este, aşa măsurăm. Ar fi atât de disfuncţional să fim doar într-o formă sau alta, pentru că situaţiile sunt complexe, în unele am nevoie să fiu un pic mai precaut, să văd lucrurile alea pe minus, poate că mă ajută. În alte situaţii am nevoie să merg pe cealaltă abordare, pentru că disfuncţional este să rămân în aceeaşi strategie, să fiu doar într-un fel.”

Avem nevoie de încredere în noi pentru a ne relaxa şi a nu lăsa toate trăirile şi sentimetele negative să ne copleşească, cum ar fi stresul, dezamăgirea, imaginea de sine scăzută, tristeţea, frica, disperarea, anxietatea etc. Totodată este important să gestionăm această încredere şi să fim conştienţi că există posibilitatea de a nu fi exact aşa cum ne-am aşteptat, dar asta nu ne va limita viaţa şi vom avea multe alte şanse în viitor pentru a izbândi.

Aşa cum reiese şi din cuvintele doamnei psiholog, este benefic pentru noi să fim conştienţi de faptul că inclusiv o zi, că inclusiv noi, avem atât părţi bune, cât şi părţi mai puţin bune. Asta înseamnă complexitate, aceştia sunt factorii care ne diferenţiază şi ne scot din rutină. Trebuie să nu ne ghidăm viaţa doar după faptul că o parte este mai dominantă, mai majoritară, ci după faptul că, aşa cum paharul din expesia populară este jumătate-jumătate, aşa sunt şi lucrurile din viaţa noastră.  Mii de mulţumiri doamnei psiholog că şi-a luat din timp pentru a îmi răspunde la întrebări şi sper ca acest articol să vă ajute cât mai mult şi să reuşiţi să vă construiţi o viaţă cât mai sănătoasă şi liniştită.

Editor: Cismaru Lucian

Grafician: Anton Florina