Cred că relațiile interumane au fost reduse și compromise de pandemia care ne-a lovit anul trecut, dar fiind obligați să ne limităm la a socializa din spatele ecranelor am creat și sudat conexiuni în mediul online. Nevoia noastră umană de comunicare a ajuns să fie complexată de frici și anxietate, căci normalul pe care îl cunoșteam noi s-a transformat. Zâmbetele au dispărut odată cu apariția măștilor, sub care se ascunde de multe ori și identitatea noastră.

 Primăvara trecută am dat peste o reclamă pe Instagram a unui cont. Nu știam nimic legat de cine sunt sau ce fac oamenii aceștia, dar aflându-mă într-o luptă împotriva anxietății sociale care mă stăpânea, am decis că un grup de necunoscuți este perfect pentru mine.  De atunci am început să aștept fiecare vineri pentru a vedea niște fețe atât de familiare în prezent. Și cum eu nu sunt în măsură să vă dau detaliile mai bine decât însuși Cătă (@crizmas_), doresc să vă prezint conversația mea cu el despre TNT, locul unde ne regăsim pe noi prin Dumnezeu.

 Pentru mine, TNT (@tnthistorymakers) a început ca o provocare, fiind un loc în care urma să leg prietenii, însă Cătă ne-a lăsat o definiție mai specifică a ceea ce este de fapt: “TNT este în primul rând o gașcă de liceeni și ne întâlnim în fiecare vineri; am făcut asta de mulți ani, vreo 8-9-10, și sperăm să o facem încă mulți ani de acum încolo. Vineri avem tot felul de activități diverse, spre exemplu întâlnirile de Dialog când încercăm să povestim, să dialogăm despre o întrebare grea, cu scopul de a învăța să gândim și, mai ales, să ne formăm convingeri, apoi avem întâlniri de Creativ, în care doar încercăm să facem niște craft-uri sau poate ceva artistic sau un fel de atelier, doar o chestie de exprimare sau de lucru manual, apoi din când în când încercăm să facem chestii sociale în care încercăm să ajutăm pe cineva mai necăjit decât noi (un proiect interesant a fost anul trecut când am dus 66 de shoebox-uri la niște copii dintr-un sat de lângă Timișoara, copii mult mai necăjiți decât noi, dacă nu greșesc era un fel de centru de copii), mai avem întâlnirea de Fun Friday când we just hang out și încercăm să ne jucăm ceva, să mâncăm ceva și doar să ne simțim bine, să ne distrăm și apoi, cred că ultima ar fi Vanilla, la care încercăm să le combinăm pe toate, ne dăm un pic mai mult interesul la vanilla, încercăm să facem puțin mai fain. Cam asta facem vinerea și cumva scopul pentru care facem toate întâlnirile astea este, de fapt, să ne apropiem într-un fel sau altul de Dumnezeu, cumva funcționăm pe două premize: una ar fi că Dumnezeu există și fiecare dintre noi este la o oarecare distanță față de el, poate unii nici nu au interes foarte mult față de el, alții au întrebări rațional despre el, alții au poate un blocaj emoțional, alții poate doar trăiesc zilnic cu gândul ăsta la Dumnezeu sau ce vrea El să ne comunice sau lucuri de genul acesta și a doua premiză este că ar fi foarte valoros dacă fiecare dintre noi am  face ceva ca să ne apropiem puțin de Dumnezeu, credem că se află multă bucurie, pace și o viață mult mai împlinită pe măsură ce ne apropiem de Dumnezeu. Și acesta este scopul pentru care practic facem întâlnirile astea destul de diverse.” Ca să vă ajut să vă creați o idee mai amplă asupra a ceea ce se întâmplă vinerea, voi lăsa câteva titluri ale unor întâlniri de anul trecut: Atelier de Pielărie, La povești cu Andreas Samuelsson, Pizza & Board Games, Despre credință, Frisbee și Fotbal, Atelier de Pirogravură, Enneagram VS Myers Briggs VS Zodii, Personalizare măști etc.

 Pe mine m-au atras mereu cercurile de personae cu care pot împărtăși pasiuni comune. Energia este diferită atunci când conversațiile curg fără să stai minute în șir încercând să cauți un nou subiect. Ideea esențială este efortul pe care eu, alături de Cătă, îl depunem în acțiunile de voluntariat. Să te implici pentru o societate pe care la început nu o cunoști și să inspiri pasiune prin fiecare por este ceva ce eu am văzut la Cătă încă din prima zi în care l-am cunoscut. TNT nu a început la el, însă cred că rolul pe care îl are aici i-a întregit viața. “Am început să iau parte la întâlnirile de echipă și să ajut la adunări încă de prin clasa a XI-a, ajutam cu ce puteam eu, la decor sau la mâncare, spre exemplu, să pregătesc ceva și, încet-încet am ajuns să îmi pun aportul și la decizii sau la pregătirea întâlnirilor, nu doar la chestii punctuale și mi-am asumat tot mai multă responsabilitate. Cumva cred cu convingere premizele după care funcționează organizația asta, cred că merită foarte tare ce facem. Nu o fac și nici unul dintre noi nu o facem pentru bani, faimă sau putere, că ar fi multe alte chestii pe care le-am putea face dacă am vrea lucrurile astea, dar, în schimb, credem că merită să facem chestia asta, e valoroasă și că e un mod fain să ne petrecem vinerile. Până la urmă, e o chestie pe care o fac din dragoste pentru liceeni, dragoste de a-i ajuta, de a fi cu ei, de a povesti cu ei. Și eu am beneficiat de TNT încă din clasa a IX-a și sunt multe chestii care m-au ajutat și atunci m-aș bucura ca și alții să aibă ocazia – dacă eu am primit, să poată și alții.”

Actele de voluntariat la care participăm au o influență puternică asupra noastră. De multe ori, participând la astfel de activități putem întâlni povești triste, nedrepte, dar acestea contribuie la farmecul faptelor bune, efectele ulterioare fiind întodeauna plăcute. L-am rugat pe Cătă să ne enumere câteva beneficii pe care le-a adus TNT în viața lui, însă țin să subliniez faptul că din orice act de caritate, orice ONG sau orice cochetare câtuși de mică, munca de voluntariat va lăsa amprente veșnice în inimile noastre. Nici prin viața lui Cătă TNT n-a trecut neobservată: “Primul lucru care îmi vine în minte este faptul că am fost provocat să  învăț să gândesc cu mintea mea și să îmi formez convingeri personale. Asta cumva m-a păzit să înghit tot felul de narative mainstream sau tot felul de credințe, fără să le macin un pic cu creierul meu, fără să le fac personale într-un fel, să mi le asum. Apoi, o chestie foarte prețioasă pentru mine a fost faptul că am întâlnit mulți oameni aici și mi-am format multe prietenii, mulți dintre ei încă-mi sunt prieteni apropiați și probabil că îmi vor fi prieteni pe viață, cumva pentru mine asta este o chestie neprețuită. Apoi faptul că am reușit să mă apropi cumva de latura asta spirituală sau a credinței într-un mod în care nu am avut ocazia în alte contexte, cumva ce e diferit este elementul ăsta mai cerebral sau rațional. TNT a fost cumva un context mai pe limba mea și mai relevant să explorez lucrurile astea. Tot aici am fost provocat de foarte multe ori să îmi asum niște chestii legate de caracter, din păcate școala nu se ocupă de lucrul ăsta, de asumarea de a trăi cu un caracter cât mai corect, integru, drept. Și, în același timp, pe lângă caracter am dezvoltat și niște abilități practice, unele doar de la întâlniri, altele pregătind întâlnirile. Și, nu în ultimul rând, sigur că am întâlnit-o pe Bechi și m-am căsătorit cu ea și asta mă face foarte fericit, asta mi-a schimbat în totalitate viața.”

 Și așa cum vă spuneam la început, eu l-am descoperit pe Cătă și întregul grup de liceeni pe Instagram, dintr-o reclamă. Deși grupul există de ani de zile, pagina lor a luat viață recent, cu scopul de a ajunge și la noi. “Un exemplu fain cum am ajuns la oameni este când am făcut proiectul cu shoebox-uri și am pus un story, am făcut niște postări și foarte mulți oameni au sărit să ne ajute; ne-au ajutat la împachetat, la cumpărături, au venit cu shoebox-uri gata făcute, au venit cu bani și am reușit să facem proiectul acesta, în care am dus 66 de shoebox-uri destul de generoase, adică mi-ar fi păcut și mie să primesc unul.”

 Între noi și Cătă există diferențe variate, începând cu vreo 8-9 ani. Pentru unii poate părea mult și 2-3 ani, pentru alții este doar o diferență până la un frate mai mare, oricum ar fi însă, eu pot garanta că șosetele îi scot suflet adolescentin la iveală la marea majoritate a întâlnirilor. Știu că frica lui este de a nu ajunge un boomer și așa cum pentru fiecare dintre noi Cătă este mai mult decât coordonatorul TNT, noi toți suntem ceva pentru el. Și poate te-ai gândit sau nu vreodată, dar oricum ar fi, eu am făcut rost de răspunsul la întrebarea ce impact are timpul petrecut cu adolescenții asupra vieții lui. “Cred că are un impact destul de mare, cumva de câțiva ani am un stil de viață de adult, în sensul că sunt căsătorit și am un job și pot să observ foarte ușor cum stilul ăsta de viață te împinge încet să devi un adult sau un fel de boomer și nu vreau neapărat asta și, stând cu adolescenți, cu liceeni, am ocazia cumva să am și preocupări mai de adolescent sau de copil, cumva adulții sunt preocupați doar de chestii mult prea serioase și, nu în ultimul rând, rămân la curent cu tot ce e nou în materie de filme, seriale, artiști, muzică.”

 Poate că ceva din conversația mea cu Cătă te-a atras, poate că ideea de TNT ți-a stârnit curiozitatea, poate că ai o vineri liberă în care vrei să ieși cu prietenii tăi undeva nou sau vrei să cunoști persoane noi “dacă ești din Timișoara, m-aș bucura și toți de aici ne-am bucura să treci măcar odată pe la noi, să stăm de vorbă, să ne cunoaștem și poate să te bucuri împreună cu noi de orice se întâmplă să facem în vinerea aia la TNT. Suntem deschiși la absolut orice persoane și cred că te-ai putea simți primit și bucuros că ai luat parte măcar odată la ce facem noi.”

 În cazul în care ai ajuns până aici, noi îți mulțumim că ai urmărit conversația noastră și te așteptăm la întâlnirile de vineri. Nu te sfii să le alegi pe cele care rezonează cu tine, căci varietatea de opțiuni ofera o mulțime de activități în care să te regăsești. Iar în cazul în care din păcate, nu ești din Timișoara, te așteptăm în tabăra de vară și pe pagina noastră, căci în mometul în care vom fi nevoiți să mutăm activitatea grupului în online, Google Meet ne va face conexiune și cu tine.

Editor: Ionela David

Grafician: Daria Cimpoeru