Hărțuirea stradală este o realitate mult prea frecventă pentru fetele și femeile din Europa. În ultimii ani, 95% din adolescentele din România au fost hărțuite pe stradă. Dezbătând acest subiect, considerat “tabu” la noi în țară, vreau să fac puțină lumină și să arăt fetelor care au trecut printr-o experiență de acest fel că nu sunt singure în asta. Există o lege care este de partea lor, dar și aplicații/evenimente/oameni care le pot ajuta să treacă peste traumele cu care au rămas după aceste incidente neplăcute.

Pentru a vedea că nu sunt singurele care au trecut prin asra, am deschis un formular anonim în care adolescente din România și-au dezvăluit poveștile. Totodată ele au și spus de ce nu se simt în siguranță când ies singure pe strada, ce le-ar face să se simtă mai protejate, dar și ce schimbări și-ar dori.

Să le descoperim poveștile și opiniile:

1. Împărtășește-ne experiența ta legată de hărțuirea stradală:
2. “Eram la o petrecere pentru copii și îmi aduc aminte că și unchiul meu era acolo. Ei bine, copiii se jucau în voia lor, eu stăteam pe acolo mă uitam după fratele meu și adulții (bărbații în special) :)) făceau ce știau ei mai bine, consumau alcool. Îmi aduc aminte că veneam de la baie, imi era puțin rău și unchiul meu vine la mine și începe să aibă un comportament nu tocmai adecvat pentru UN UNCHI FAȚĂ  NEPOATA LUI DE 14 ANI și când am ajuns acasă, cam speriată, i-am zis mamei. Cea mai mare dezamăgire a fost că mama nu prea a avut reacția la care mă așteptam…”
3. “Una dintre experienţele pe care nu le voi uita prea curând este atunci când am fost urmărită până acasă în toiul zilei după ce mă întorsesem de la alergat. Am simțit că cineva merge în spatele meu, apoi l-am auzit cum mă strigă: „domnișoara”, „frumoaso”. Din fericire, erau câţiva vecini la scara blocului, iar persoana respectivă și-a continuat drumul.

Alt moment neplăcut a fost atunci când plimbându-mă în parc cu o matușă și o prietenă, un bărbat de 30-40 de ani de pe bicicletă m-a atins în locuri nepotrivite fără consimțământ. Acesta m-a privit, a râs și a plecat mai departe.”

• “Pe lângă nenumăratele fluierături și vorbe de genul:”frumoaso!” sau” bună păpușa”, cu care m-am confruntat în ultima vreme, am avut ghinionul sa dau peste un bărbat care a mers atât de departe încât m-a prins de mână, încercând să-mi afle numărul de telefon,cu toate că eu îi spuneam în mod repetat ca nu doresc să i-l spun și că nu mă simțeam confortabil cu faptul că mă ținea de mână.”

• După experiența trăită, te simți în siguranță când ieși pe stradă? Argumentează:
•  “Nu, deoarece hărțuirea stradală este o formă de violență ce se poate întâmpla la orice oră, iar dacă schimbările nu își vor face apariția, nu mă voi simți vreodată în siguranță.”

• “Obișnuiam să aud de aceste întâmplări doar în filme sau de la alte persoane. După ce am crescut, am realizat cât de periculos este să ieși pe strada, singură, ca fată. Deci, ca să răspund la întrebare, nu. De la acel incident încoace nu am mai putut merge pe stradă cu atâta încredere și curaj ca înainte. Am rămas oarecum marcată și nu cred că îmi voi reveni niciodată, deoarece știu acum câte pericole ne așteaptă cu adevărat.”

• Ce te-ar face să te simți mai protejată de agresori, mai în siguranță?
• “Legalizarea armelor de autoapărare.”
• “Sprijinul băieților și al bărbaților ce au intenții bune și legalizarea armelor de autoapărare.”

• “Chiar dacă nu este neapărat legal, un spray cu piper ar putea fi de mare ajutor pentru o fată hărțuită stradal. Opțional, se pot introduce cursuri obligatorii și complet gratuite de autoapărare.”

• Ce ți-ai dori să se schimbe în sistemul românesc pentru a opri hărțuirea stradală?
• “Să avem și noi puțină compasiune, să nu trecem pe langa femei care sunt bătute în public, hărțuite, fluierate și să ne prefacem ca nu le vedem sau să folosim scuza că: ,,sunt bărbați, n-ai ce să le faci.”

• “În primul rând, mi-aș dori ca această problemă să nu mai fie normalizată și tratată ca ceva firesc. Restul ar veni de la sine. “

• Vrei să ne mai spui ceva?
• “Deci asta ar fi pentru toți bărbații care se tot întreabă de ce din ce în ce mai multe femei nu vor să facă copii în zilele noastre: în cazul în care îți arăți apucăturile și adevăratul caracter după ce naște, femeia e prinsă acolo ca într-o închisoare și nu ar rămâne doar ea traumatizată ci și un copil care nu a cerut sa fie pe lume.”

• “Vreau să le transmit tuturor fetelor ce au trecut prin astfel de momente de la vârste fragede că îmi pare rău ca nu a fost nimeni acolo să le apere, să le protejeze și să le lase să-și trăiască copilăria într-un mod normal fără frica că prezenţa lor ar putea atrage agresori.”

Pentru a spune “NU”, hărțuirii stradale, în noiembrie 2020, 10 adolescenți și adolescente din toată țara, au lansat proiectul “Hey, pisi!”. Aceștia au pictat pe zidurile Palatului Suțu din București povești ale zecilor de tinere agresate zilnic. Fondatoarea proiectului, spunând chiar că după această zi, părinții tinerilor care s-au implicat în expoziția “Hey, pisi!”, i-au sunat și le-au mulțumit, spunându-le că sunt mândrii de copiii lor.

În anul 2018, o fostă parlamentară a reușit să promulge o lege care este de partea fetelor hărțuite. Astfel, a venit cu trei modificări importante:

• a interzis orice tip de hărțuire, sexuală și psihologică în spațiu public și privat;
• a prevăzut amenzi între 3.000 și 10.000 de lei pentru hărțuire;
• le-a oferit putere de constatare și sancționare tuturor ofițerilor și subofițerilor din Ministerul de Interne, adică polițiștilor, jandarmilor și polițiștilor de frontieră.

Practic, modificările oferă cadrul legislativ pentru ca hărțuirea să fie pedepsită.

În septembrie 2019, un grup de liceeni voluntari la Girl Up România, au lansat proiectul “Oriunde, Oricand, Oricui” care s-a transformat într-o carte cu mărturiile a 112 fete hărțuite stradal. Citind câteva dintre mărturii, am rămas șocată, oripilată și terifiată decât de tirani pot fi oamenii și de cât de neajutorate suntem noi, fetele, în aceste situații. Așa că, o să împărtășesc și cu voi, câteva dintre mărturiile care mi-au rupt sufletul cu gândul la ce au trăit acele fete:

• „La doar 10 ani, am învățat că fetele sunt văzute ca obiecte. Unul dintre copiii mai mici cu care mă jucam mi-a tras rochia din greșeală și mi-a dezvelit pieptul gol, deja în formare. Când m-am dus la adulți să le spun, un bărbat, un tată, mi-a spus: Ce? Și zici că nu ți-a plăcut? La doar 10 ani am fost văzută ca un obiect. La 14 ani, eram fluierată și agresată pe stradă de băieți și bărbați mult mai mari decât mine. La 15 ani, aproape am fost violată de un coleg de liceu. La 16 ani, a trebuit să mă autointitulez feministă ca lumea să înțeleagă că nu sunt de acord cu agresarea femeilor. Vă întreb: asta este societatea în care vreți să trăiți?; O societate în care fetele sunt văzute ca obiecte care au un singur scop, De a-i satisface pe bărbați? Vreți ca fetele voastre să fie atinse în autobuz de către bătrâni cu intenții greșite, când ele nici măcar nu sunt majore? Acestea sunt întrebările pe care mi le pun zilnic. Și lupt ca răspunsul la ele să fie nu. Pentru că eu pot fi fiica ta, sora ta, prietena ta, iubita ta și chiar tu.”

• „Acum câteva luni eram în stație la RATB, așteptam tramvaiul ca să pot merge acasă. Stăteam liniștită cu căștile în urechi și îmi vedeam de treaba mea, când au trecut pe lângă mine trei bărbați. Nu le-am dat multă atenție, cu toate că i-am văzut că se tot uitau în direcția mea. Când a venit tramvaiul, am trecut pe lângă ei ca să urc. Cât așteptam ca persoana din fața mea să se așeze ca să pot să îmi găsesc și eu un loc, am simțit cum o mână m-a apucat de fund și m-a strâns. M-am întors confuză și șocată, numai ca să îi văd pe cei trei indivizi cum râdeau în spatele meu și se holbau la mine. I-am întrebat de ce au făcut asta și unul dintre ei a rânjit și mi-a zis că părea că mi-o cer. Nu am înțeles atunci și nu înțeleg nici acum cum eu, o fată de 16 ani care nici nu îi băgase în seamă și își vedea pur și simplu de treabă, îmbrăcată în blugi și tricou, mi-o ceream.”

• „Nouăsprezece ani. Sunt la un majorat. Nu cunosc prea mulți dintre oameni așa că la un moment dat, ajung să petrec ceva timp vorbind cu unul dintre barmani. La un moment dat, îmi aduce o băutură. Mă trezesc a doua zi după masă, în patul meu. Trei zile durează până ce, împreună cu familia, prietenii, taximetristul care m-a lăsat fără conștiință pe stradă, doctorul ginecolog care nu a vrut să mă primească pentru că nu vrea să fie implicat în ancheta unui viol, și alți actori ai acestui moment din viața mea, aflu, de fapt, cum mi-am petrecut seara. Nu a ajuns să fie viol, datorită unui prieten care a vrut să plecăm repede de la petrecere, dar care nu a realizat că fusesem drogată sau că m-a lăsat singură în taxi. Am petrecut noaptea pe stradă și niciodată nu am simțit că am mai puțin control asupra corpului meu ca în perioada următoare.”

Nu în ultimul rand, în acest an, cinci liceene din Bucuresti au creat cea mai bună aplicație de IT din Europa, în competiția internațională de programare și antreprenoriat Technovation Girls. Aplicația se numește Safe Walk și are drept public țintă, femeile hărțuite pe stradă. Aplicația este instalată pe dispozitiv, se setează un timp, la care aceasta îți va trimite notificări să te întrebe dacă ai nevoie de ajutor. Un timer între 15 minute și 3 ore. Apoi, aplicația îți oferă un link, pe care tu îl poți distribui cu părinții, prietenii sau persoane care te-ar putea ajuta la nevoie. Atunci cand esti hărțuită, aplicația se declanșează și scoate sunete care îl sperie pe atacator, dar trimite notificări și către cei care au link-ul primit de la tine.

Cert este că, hărțuirea stradală este un subiect ignorat în România. Profesorii ar trebui să îi facă pe copii să se deschidă și să îi ajute. Părinții ar trebui să devină mult mai conștienți de lumea în care trăim, să fie înțelegători și apropiați de copii, pentru o comunicare mai ușoară. Nu există “Nu mă bag”, violența ne privește pe toți. Dacă ești martorul unei hărțuiri, sună la poliție, fă orice lucru care ar putea ajuta victimele.

Din nou, nu în ultimul rând, am o rugăminte la băieții care acum sunt adolescenți. Va rog, fiți feminiști și aveți compasiune. Nu, dacă vei ajuta femeile și te vei purta frumos cu ele, prietenii nu vor râde de tine. Și, până la urmă, de ce te-ar interesa părerea lor? Deveniți acei bărbați gentlemani, care își protejează soția și fiica, nu acei bărbați care hărțuiesc pe stradă, fete care le-ar putea fii fiice sau nepoate.

Schimbarea este în noi. Noi suntem prezentul și viitorul. Generația de azi, va fi generația de mâine, așa că, vă rog, ajutați la a deveni o societate mai bună.

Editor: Cismaru Lucian

Grafician: Axinia Daria