Din exterior, lumea filmului strălucește la fel de tare ca o supernovă. Faima, reflectoarele și bugetele exorbitante alcătuiesc această industrie fascinantă, urmărită de toți oamenii de pe planetă. Cu toate acestea, scandalurile legate de rasism și sexism sunt constante, reprezentând însăși temelia fascinantei lumi.
Când Hattie McDaniel a câștigat premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar în filmul “Pe aripile vântului”, a fost o victorie nu doar pentru pelicula în sine, ci și pentru toate persoanele de culoare. Pentru prima dată în istorie, o persoană de culoare era laureată cu prestigiosul premiu Oscar, însă triumful din acea seară a fost altfel în realitate. Invitată la gală, Hattie și partenerului ei au fost așezați la o masă izolată, departe de restul colegilor ei de breaslă. Petrecerea de după a fost ținută într-un club ce interzicea prezența persoanelor de culoare. Hattie nu a fost prezentă nici la premierea filmului, deoarece statul Georgia avea legi rasiste, în ciuda faptului că actorul în rol principal Clark Gable anunță ca va boicota premiera în caz contrar, situația rămâne aceeași.
O analiză din anul 2015 a ziarului The Washington arată că membrii Academiei de Film Americane se constituie din 89% bărbați și 84% persoane albe cu vârsta de pensionare medie de peste 60 de ani. Astfel, șansele ca un film regizat de o persoană de culoare sunt de un infinit mai mici de a fi nominalizat, această situație fiind prezentă și la celelalte categorii. Dintr-un total de 350 de premii înmânate, doar 19 au fost câștigate de persoane de culoare.
Industria filmului a facilitat de-a lungul anilor răspândirea stereotipurilor, prin rolurile pe care persoanele de culoare și asiatice le-au jucat. Un exemplu ar fi personajul Domnului Yunioshi din filmul “Breakfast at Tiffany’s”, acesta fiind prezentat ca o caricatură. În plus, rolul a fost interpretat de actorul alb Mickey Rooney, o practică obișnuită în industrie. Echipele de producție ezitau să angajeze actori asiatici, făcând astfel rău comunității. Chiar și acum, majoritatea producțiilor în care joacă persoane asiatice nu au fost create de asiatici sau asiatici americani.
1 milion de dolari. Aceasta este diferența dintre salariile unui actor și ale unei actrițe. Rare sunt cazurile în care o femeie este mai bine plătită decât un bărbat atunci când joacă într-un film. Ce arată asta? Arată că această diferență este aceeași din 1985, adică în ciuda faptului că au trecut peste 30 de ani, salariul actorilor nu este determinat doar de importanța rolului în film, ci de motivații sexiste. Nu este un secret că industria filmului este sexistă. Un studiu din 2016, arăta că femeile reprezentau doar 7% din totalul regizorilor ale celor mai bune 250 filme ale anului, un declin de 2% față de anul precedent. Până în 2020, doar 10 fuseseră nominalizate la categoria “Cel mai bun regizor’’, din care a câștigat o singură femeie. Anul acesta, două femei au fost nominalizate, iar câștigătorea a fost Chloé Zhao.
În anul 2017, The New York Times publică un articol ce detaliază decenii de acuzații de hărțuire sexuală împotriva lui Harvey Weinstein. Acesta neagă acuzațiile, însă în martie 2020, este condamnat la 23 de ani de închisoare pentru viol și hărțuire sexuală. În total, peste 80 de femei l-au acuzat, acest fapt determinând și alte femei să rupă tăcerea în cazuri similare.Cu toate acestea, opinia publică a fost împărțită. Mulți nu au înțeles de ce a durat atât de mult timp până când victimele au recunoscut trauma prin care au trecut, justificând tăcerea lor prin faptul că au beneficiat de anumite avantaje din această situație, diminuând în acest fel, gravitatea situației. Într-o industrie dominată și controlată de bărbați, șansele ca cineva să te asculte sunt mici, deoarece întregul sistem este construit în așa fel încât adevărul să fie ușor de ascuns, devenind o normalitate.
Industria cinematografică a început, cu pași mici, să se schimbe. Din ce în ce mai multe persoane de culoare joacă și regizează filme. Femeile luptă împotriva abuzurilor, vocile lor auzindu-se mai tare cu fiecare zi. Dorința de schimbare există, însă întrebarea rămâne: oare va fi îndeajuns și cât timp va mai dura până când aceste practici vor fi istorie?
Editor: Căpraru Ștefania Ramona
Grafician: Oprea Alexandra
