Jocurile Olimpice de Iarnă de la Beijing s-au încheiat după două săptămâni pline. A fost un eveniment atipic, organizat în umbra restricțiilor impuse de pandemie și sub amenințarea iminentă a unui război iscat de Rusia. Însă, scandalul de dopaj în care a fost implicată patinatoarea rusă, Kamila Valieva, a fost subiectul principal. Astfel, se confirmă practici folosite constant de ruși de-a lungul timpurilor, ridicând semne de întrebare asupra acurateței rezultatelor obținute.
Câștigând Campionatele Europene de la Tallinn și doborând record după record, toată lumea se aștepta ca parcursul Valievei la Jocurile Olimpice să fie unul excepțional, fiind favorită la câștigarea medaliei de aur, însă după succesul probelor pe echipe, un test de dopaj efectuat de aceasta în luna decembrie a ieșit pozitiv la o substanță interzisă. Cu toate acestea, Kamilei i s-a permis să concureze în proba de individual, atrăgând critici dure din partea tuturor comitetelor olimpice. Tribunalul de Arbitraj Sportiv a afirmat că fiind atât de tânără, o interdicție ar putea avea consecințe mult prea mari asupra ei. Patinatoarea a afirmat că există posibilitatea ca aceasta să fi luat din greșeală medicamentele bunicului ei. Terminând pe primul loc la programul scurt, aceasta nu a mai avut puterea să repete performanța și în timpul programului liber. Presiunea din ultimele zile și-au spus cuvântul, iar patinatoarea nu a reușit să se claseze pe podium, obținând locul 4. Ieșind de pe gheață în lacrimi și întâmpinată de severa antrenoare, Eteri Tutberidze, a cărei lipsă de compasiune a fost aspru criticată de toată lumea.
Nu este prima dată când sportivii din Rusia sunt acuzați de dopaj. Această practică a devenit o tradiție în timpul perioadei sovietice. Un studiu australian spunea că în timpul Jocurilor Olimpice de Vară de la Moscova din anul 1980, nu exista câștigător al unei medalii care să nu fi fost dopat.
În 2010, un angajat al Agenție Anti-Doping din Rusia, Vitaly Stepanov a trimis informații Agenției Anti-Doping Mondiale(WADA) despre cum agenția permitea dopajul sistematic al sportivilor. Doi ani mai târziu, sportiva Darya Pishchalnikova trimite către WADA un email, în care dă informații despre un presupus program de dopaj administrat de stat. E-mailul ajunge la WADA, însă o anchetă nu este deschisă, acesta fiind redirecționat către oficialii ruși. În aprilie 2013, aceasta iese pozitivă la un test de dopaj și este interzisă de către Federația Atletică Rusă pentru 10 ani, această mișcare fiind făcută cel mai probabil din răzbunare. Potrivit lui Stepanov, oficialii din cadrul WADA nu doreau ca aceste informații să ajungă în spațiul public, dar o persoană din organizație l-a pus în contact cu postul de televiziune german ARD. Inspectorul șef WADA consideră că este nevoie de o campanie media asupra cazului și obține permisiunea directorului general David Hoffman, pentru a lua legătura cu un cunoscut jurnalist de investigație Hajo Seppelt. În 2014, documentarul acestuia este difuzat pe ARD (“The Doping Secret: How Russia Creates its Champions?”), ce dezvăluie informații despre implicarea statului în dopajul sistematic al sportivilor. Stepanov și soția sa, Yulia Stepanova, pretind că oficialii ruși le furnizează sportivilor substanțe interzise în schimbul a 5% din câștiguri, de asemenea, falsificând teste în cooperare cu ofițerii de la agențiile anti-doping. În urma documentarului,WADA a cerut o investigație condusă de fostul președinte al agenției anti-doping Dick Pounds. Rezultatele acesteia au scos la iveală dopajul la scară mare în rândul sportivilor și mușamalizări făcute de către autoritățile rusești. O zi mai târziu, WADA a suspendat Centrul Anti-Doping de la Moscova, interzicându-le acestora efectuarea oricărui fel de analiză. În noiembrie 2015, Franța a deschis o anchetă ce îl viza pe fostul președinte al Asociației Internaționale de Atletism, care ar fi acceptat 1 milion de euro mită pentru a mușamaliza rezultatele a șase atleți ruși. De asemenea, tenismena Maria Sharapova a ieșit pozitivă la un test de dopaj, fapt ce a dus la suspendarea ei din circuit pentru 15 luni.
Cazul Kamilei Valieva expune de asemenea chinurile pe care sportivii le îndură pentru a putea face parte din echipa națională a Rusiei. Este puțin probabil ca o fată de 15 ani să se fi dopat din propria inițiativă, anturajul acesteia fiind în mod sigur de vină. Metodele la care oficialii ruși recurg sunt mai mult decât iresponsabile, având consecințe atât din punct de vedere fizic, cât și psihic. Un sportiv la început de drum nu ar trebui vreodată să se confrunte cu astfel de probleme, să simtă presiunea întregii lumi pe umeri, din cauza unui sistem corupt, ce promovează valori ce nu ar trebui vreodată asociate cu spiritul sportiv. Un lucru este cert: politica nu are ce căuta în sport, protecția sportivului și a rezultatelor fiind prioritare.
Editor: Căpraru Ștefania
