Biografie:
Diana a fost cea mai mică dintre fiicele lui John Spencer, Vicontele Althorp, mai târziu al VIII-lea Conte Spencer și a primei lui soții, Frances, Vicontesa Althorp (fostă Onorabilă Frances Burke Roche și apoi Frances Shand Kydd). În data de 1 iulie 1961, la 18:45, Diana Frances Spencer s-a născut la Park House, casa pe care părinții săi au închiriat-o pe moșia de la Sandringham, Anglia, a reginei Elisabeta a II-a, și a fost botezată pe 30 august 1961, la Biserica Sfânta Maria Magdalena, nașul ei fiind John Floyd. Diana s-a născut în familia Spencer. Din partea mamei, Diana avea strămoși de origine engleză, irlandeză, scoțiană, americană și armeană. Una dintre străbunicile ei din partea mamei era moștenitoarea Frances Work din New York. Ea era și descendenta Ducilor de Devonshire. Din partea tatălui său, era descendentă a Regelui Carol al II-lea al Angliei. Diana a fost educată mai întâi la Silfield School, Kings Lynn, Norfolk, apoi la Riddlesworth Hall în Norfolk și la Școala de fete West Heath (mai târziu reorganizată ca New School la West Heath, o școală specială pentru băieți și fete) în Sevenoaks, Kent, unde ea a fost considerată a fi o studentă slabă, pentru că încercase și picase examenele de nivel 0 de două ori. Sociabilitatea ei remarcabilă a fost răsplătită cu un premiu la West Heath. Diana s-a mutat în Londra înainte de a împlini șaptesprezece ani și a locuit în apartamentul mamei sale, căci mama ei locuia în mare parte a timpului în Scoția. Tatăl ei, Contele Spencer, i-a cumpărat, drept cadou la împlinirea vârstei de 18 ani, un apartament în valoare de 50.000 de lire sterline, la Coleherne Court, în cartierul Earls Court din regiunea Royal Borough în Kensington și Chelsea și ea a locuit acolo până în 1981, împreună cu trei colege de apartament.
Stabilindu-se în Londra, ea a urmat un curs de gătit pentru avansați și a muncit mai întâi ca instructor de dans pentru cei mici, până când un accident de schi a obligat-o să lipsească trei luni de la locul de muncă și i-a lăsat o rană permanentă. Apoi ea s-a angajat ca educatoare, s-a ocupat de curățenie pentru sora ei Sarah și câțiva dintre prietenii ei și a muncit ca amfitrioană la petreceri.
Căsătoria:
Viața amoroasă a Prințului Charles a fost un subiect dezbătut de presă dintotdeauna. Acesta a avut relații cu multe femei aristocrate și fermecătoare, numărându-se printre ele și sora Dianei, Lady Sarah Spencer. Astfel, Charles și Diana se cunoșteau de mulți ani, dar odată cu împlinirea vârstei de 30 de ani, a început să se intereseze de Diana ca mireasă.
Relația s-a dezvoltat când el a invitat-o să navigheze, într-un sfârșit de săptămână la Cowes, pe iahtul Britannia. După aceea a invitat-o la Castelul Balmoral, reședința scoțiană a familiei Windsor, pentru a-i cunoaște familia. Diana a fost primită bine la Balmoral de regina Elisabeta a II-a, de Filip, Duce de Edinburgh și de Regina Mamă. Apoi cuplul a ieșit de mai multe ori în Londra. Prințul a cerut-o în căsătorie în 6 februarie 1981 și Diana a acceptat, însă logodna lor a fost ținută secret câteva săptămâni.
Tânăra de 20 de ani a devenit Prințesă de Wales când s-a căsătorit cu Prințul Charles în Catedrala St Paul, pentru că avea mai multe locuri decât Westminster Abbey, care fusese folosită anterior pentru nunțile regale, pe 29 iulie 1981, într-o așa-numită „nuntă de basm” urmărită la televizor de 750 de milioane de oameni. La altar, Diana a inversat, din greșeală, ordinea numelor lui Charles, spunând Philip Charles Arthur George. Ea nu a spus nici că „se va supune”, ceea ce a provocat senzație la vremea aceea. Nunta a început la 11:20 A.M. 21 (ora de vară britanică), iar Diana purta o rochie în valoare de 9000 £, cu o trenă lungă de 8 metri și cu cele mai frumoase broderii.
Moștenitorii:
Pe 5 noiembrie 1981, Prințesa Diana și-a anunțat prima sarcină, discutând deschis despre aceasta în fața presei. Astfel, pe 21 iunie 1982, la Spitalul St. Mary, din Paddington, Diana dădea naștere primului lor moștenitor, Prințul William. Într-un interviu acordat BBC, Prințesa de Wales a declarat că în timpul sarcinii cu William se simțea singură și neînțeleasă, iar mai apoi a suferit de depresie postnatală. După doi ani, pe 15 septembrie 1984, se năștea cel de-al doilea fiu al cuplului de Wales, Prințul Harry. La capitolul matern, aceasta a fost o mamă devotată, având grijă de copii săi îndeaproape, de cele mai multe ori programându-și aparițiile în funcție de orarul lor.
Divorțul:
Fiind cea mai iubită Prințesă, de către popor, un membru al Casei Regale dedicat îngrijirii oamenilor, dar și cea mai puternică femeie din lume, Diana era urmărită de paparazzi la fiecare pas pe care-l făcea. Aceștia, transformând-o pe Prințesa Inimilor în cea mai fotografiată femeie. Pe parcursul căsătoriei, Diana a suferit de depresie constantă, dar și de bulimie. În anul 1992, cuplul de Wales, și-a anunțat divorțul, învinovățindu-se unul pe celălalt de eșecul căsniciei. În același interviu dedicat BBC, Diana a declarat-o pe Camilla Shand ca fiind vinovată de destrămarea căsniciei ei, spunând: “În acea căsătorie eram trei, așa ca a devenit puțin aglomerat.”
Viața după divorț:
După divorț, Diana a păstrat apartamentul din Palatul Kensington, complet redecorat și aceea a fost casa ei până când a murit. După divorț, Diana a muncit în special pentru Crucea Roșie și a dus o campanie asiduă pentru a curăța lumea de mine terestre. Munca ei a avut un caracter umanitar mai degrabă decât politic. Ea și-a urmat interesele în filantropie, muzică, modă și călătorii— deși avea totuși nevoie de acordul regal pentru a-și lua copiii cu ea în vacanță sau pentru a reprezenta Marea Britanie în afara granițelor. Fără a avea o casă de vacanță sau unde să-și petreacă sfârșitul de săptămână, Diana și-a petrecut majoritatea timpului în Londra, adeseori fără fiii săi, care erau fie cu Prințul Charles, fie la internat. Începând cu mijlocul și până la sfârșitul anilor ‘80, Prințesa de Wales a devenit foarte cunoscută pentru susținerea pe care o acorda mai multor proiecte caritabile. Acest lucru reiese în mod natural din rolul ei de Prințesă de Wales — toți se așteptau ca ea să viziteze spitale și să aline suferința celor bolnavi și prin aceasta, își asumă patronajul mai multor organizații caritabile — și se interesa de anumite boli sau de lucruri care au legătură cu sănătatea. Diana era o susținătoare a Campaniei Internaționale pentru Interzicerea Minelor Terestre, campanie care a câștigat premiul Nobel pentru Pace în 1997. În aprilie 1987, Prințesa de Wales a fost una dintre primele celebrități marcante care a fost fotografiată atingând o persoană infectată cu HIV în sediul organizației “lanțul speranței”.
Moartea:
Spre sfârșitul vieții, Diana avea o relație cu Dodi Al-Fayed, un producător de film egiptean. În seara morții ei, Diana, Dodi, șoferul și însoțitorul acestuia se aflau în aceeași mașina în momentul impactului. Ei erau urmăriți de paparazzi, aceștia nu i-au oferit pace Prințesei de Wales nici după divorț. În încercarea de a scăpa de ei, șoferul lui Dodi a condus cu 160 de km/h, producându-se astfel accidentul mortal pentru Diana, Dodi și șoferul acestuia, însoțitorul său fiind singurul supraviețuitor, deoarece doar el purta centura de siguranță. Astfel, pe 31 august 1997, Prințesa Diana de Wales trece în neființă, la spital, după o operație, la ora 01:25 în urma unui accident rutier în Paris.
După ce a fost criticată pentru că nu a împărtășit durerea poporului britanic, familia regală a organizat înmormântarea Dianei la catedrala Westminster, în 6 septembrie. Sicriul Dianei a fost dus de la palatul Kensington până la Westminster Abbey într-o caleașcă trasă de cai. Aproximativ un milion de oameni au condus-o pe prințesă pe ultimul său drum. Fiii Dianei, William, în vârstă de 15 ani și Harry, în vârstă de 13 ani, însoțiți de tatăl lor, prințul Charles, de bunicul lor, prințul Philip și de unchiul lor Charles, contele Spencer, au dus sicriul în ultima parte a ceremoniei.
După ceremonie, trupul neînsuflețit al Dianei a fost dus într-un dric la vechea moșie a familiei sale, situată în apropiere de Althorp. Într-o ceremonie privată, ea a fost îngropată pe o insuliță, umbrită de arbori, situată în mijlocul unui mic lac pe care se plimbau 3 lebede negre, fiind aflată la adăpost de aparatele de fotografiat.
Se spune că înainte de moarte, Diana ar fi lăsat un bilețel pe care și-a scris o profeție, cum că simțea că i se pregătește un accident de mașină, în care frânele acesteia vor fi defecte, și ea va muri, lăsându-i cale liberă să se căsătorească Prințului Charles.
Alt zvon, este faptul că Prințesa Inimilor nu ar fi avut decât câteva oase rupte și o mică rană, putând fii salvată, dacă ar fi fost transportată la spital mai devreme.
Teoriile conspirației spun că serviciile secrete ar fi organizat accidentul la ordinele Prințului Philip, deoarece Diana, ar fi fost însărcinată cu Dodi, iar un copil de naționalitate musulmană, ar fi distrus reputația Casei Regale.
Totodată, un pompier de la descarcerare aflat acolo, la momentul salvării prințesei, a declarat că nu știa pe cine a scos din mașină, dar își amintește că femeia blondă a deschis ochii, i-a spus: „O, Dumnezeule! Ce s-a întâmplat?” și apoi a închis ochii. Ulterior, pompierul a aflat de la un paramedic de pe ambulanță că femeia blondă pe care o salvase, era nimeni alta, decât Prințesa Diana.
Prințesa Inimilor dorea să ajute oameni și să ofere iubire. Era sigură ca nu va ajunge niciodată regină, de aceea și-a dorit mereu să rămână regină în sufletele oamenilor. Spunea că cei de lângă ea, au decis că nu va fi regină pentru că le era teamă de o femeie puternică.
O viață grea și chinuitoare, supusă la depresii, boli și tentative de sinucidere, sfârșind moartă într-un accident, urmărită de cei care au terorizat-o mereu, jurnaliștii. La înmormântarea acesteia, fratele ei, Charles a declarat că sângele Dianei, se va afla întotdeauna pe mâinile tuturor jurnaliștilor care au publicat știri despre ea.
Anul acesta, pe 1 iulie, Prințesa Diana de Wales trebuia să împlinească frumoasa vârsta de 60 de ani, ea având doar 36 de ani, când s-a stins din viață.
Editor: Căpraru Ștefania-Ramona
Grafician: Florina Anton