Scriitoarea, jurnalista, scenarista Joan Didion, cunoscută pentru cărțile ei ce examinează societatea americană și viața politică a anilor 60 a murit pe 23 decembrie 2021, la vârsta de 87 de ani, în urma complicațiilor cauzate de boala Parkinson.

                  Joan Didion s-a născut în Sacramento, Statele Unite ale Americii, în anul 1934, fiică a lui Eduene și a lui Frank, ofițer financiar din armata americană. Tatăl ei a suferit de depresie severă, fapt despre care a scris în cărțile ei. La vârsta de 5 ani, mama ei îi oferă un caiet pe care să îl folosească pentru a-și calma firea anxioasă. Astfel, începe să scrie primele povești, ale căror subiecte se concentrează în jurul morții, sumbre relatări despre suicid și sfârșituri cumplite în deșert. În timpul adolescenței transcrie la mașina de scris capitole întregi din cărțile scriitorului Ernest Hemingway, fiind puternic influențată de operele acestuia. În anul 1956, în ultimul an de facultate câștigă competiția organizată de revista Vogue Prix de Paris, în urma căreia îi este oferit un post de copywriter la revista Vogue, în New York, unde va ajunge în decursul a opt ani editor. Mai târziu avea să spună că a fost îndrăgostită de promisiunile orașului New York și era nerăbdătoare să întâlnească cât mai multe persoane, dar s-a simțit mereu o străină acolo, nereușind să își găsească cu adevărat locul. Publică în 1963 primul său roman “Run River”, o poveste a cărei acțiune se desfășoară în Sacramento, orașul ei natal. Cartea a fost editată de scriitorul John Gregory Dunne, bărbatul cu care avea să se căsătorească un an mai târziu și care, la acel moment era angajat la revista Time. 

Se mută temporar la Los Angeles, unde se bazează pe fratele lui John pentru a le deschide ușile în lumea Hollywood-ului, însă acest plan nu funcționează și se reîntorc la profesia de jurnaliști ca sursă de venit. “Slouching Towards Bethlehem”, publicată în 1968, anul în care aceasta a suferit o cădere nervoasă, este prima carte de eseuri jurnalistice, în care stilul său rece și precis o propulsează spre vârfurile carierei. Avea fani asemenea unei vedete de cinema, dintre care majoritatea erau femei. Reia același ton glacial în “The White Album”, unde scrie despre hipioții de pe Haight-Ashbury, industria filmului și trupa The Doors.  În următorul an, Joan și soțul ei își văd pentru prima dată un scenariu de film pe ecrane. Când ideea unui film era prezentată producătorului, subiectul acestuia trebuia descris  într-o propoziție. Replica pe care cei doi au folosit-o pentru filmul “The Panic in Needle Park” este iconică: “E Romeo și Julieta, dar sunt drogați”. De asemenea, au scris scenariul și pentru adaptarea filmului “A star is born”, cu Barbara Streisand în rol principal, ce a avut un succes răsunător. 

              Era un observator excepțional, atras de haos și de personalități intrigante, de tot ce era nelalocul lui. Cărțile sale sunt testamentul anilor 1960 și 1970, pe care i-a surprins în cele mai autentice și reale ipostaze, ea însăși fiind un produs al acelor timpuri. Mai târziu începe să se concentreze pe politică și scrie despre războiul civil din El Salvador și despre emigranții cubanezi pentru ziarul The New York Review of Books, informație ce avea să fie publicată sub formă a două cărți, “Miami” și “Salvador”. Interesul pentru politica din America de Sud a survenit odată cu influxul emigranților în Statele Unite. Într-o dimineață, citind ziarul, observă că presa americană surprinde total greșit conflictul din El Salvador, (guvernul American susținea o conducere brutală și dictatorială), și hotărăște să descopere chiar ea care era cu adevărat situația. 

            În 1966, Joan și John adoptă o fată, Quintana Roo Dunne, ce poartă numele unui stat din Mexican, pe care l-au descoperit în timp ce se uitau pe o hartă. Cei doi devin un cuplu exclusivist, ce își împarte timpul între Hollywood și saloanele literare din Manhattan. Apropiații spuneau că erau genul de cuplu care își termina unul altuia propozițiile. Lucrau împreună, își petreceau tot timpul împreună, însă această perioadă avea să ia sfârșit brusc. În 2003, la vârsta de 71 de ani, John suferă un atac de cord și moare. În urma acestei pierderi uriașe, Joan scrie carta “The Year of Magical Thinking”, o descriere a durerii, a agoniei, o realitate inevitabilă a vieții, pentru care câștigă Premiul Pulitzer. Înmormântarea lui este amânată, deoarece Quintana care era bolnavă de pneumonie la acel moment, nu este îndeajuns de puternică pentru a participa. Se recuperează, însă recuperarea este pentru o perioadă scurtă de timp, întrucât pleacă la Los Angeles, iar la ieșirea din avion cade și se lovește puternic la cap, ulterior intrând în comă. Luptă timp de 2 ani, însă moare în anul 2006, cu câteva zile înainte de publicarea cărții “The Year of Magical Thinking”. Romanul “Blue Nights“ se naște din această tragedie.

            Joan Didion a reprezentat una dintre cele mai importante voci ale secolului XX, ce va rămâne o inspirație pentru viitoarele generații, reușind să facă poate cel mai important lucru pentru un scriitor: să rămână atemporal. 

Editor: Căpraru Ștefania