Orientul Mijlociu este probabil cea mai sensibilă zonă a lumii din punct de vedere strategic, cultural, economic și politic. În plus, acesta reprezintă locul nașterii și centru spiritual al iudaismului, creștinismului și islamismului. De asemenea, Orientul Mijlociu este locul de desfășurare al conflictului arabo-israelian. Cu toate acestea, este o parte a lumii cu totul deosebită și unică, fiind sarea și piperul istoriei și baza multor ramuri ale științei.
Filosofia din Orientul Mijlociu include diferitele filozofii ale regiunilor din această zonă geografică˸ filozofia babiloniană, persană, islamică și evreiască.
Orientul Mijlociu definește o zonă generală, deci nu există granițe precise. Majoritatea geografilor consideră că acesta include Peninsula Arabiei, Iranul, Turcia, Irakul, Israelul, Egiptul sau, în trecut, Mesopotamia și Imperiul Persan.
În antichitate, filosofia iraniană începe cu opera lui Zoroastru (Zarathustra), unul dintre primii promotori ai monoteismului și ai dualismului dintre bine și rău. Înțelepciunea lui a devenit baza religiei Zoroastrismul și a influențat dezvoltarea filosofiei indo-iraniene.
În evul mediu, Omar Khayam a fost un mare poet și filosof persan. Majoritatea versurilor sale aveau o legătură cu mistica islamică (sufism) și cu viziunea sa asupra lumii, ajungând să scrie nu mai puțin de o mie de rubaiyate. Cel mai popular poet din această eră a fost Rumi, ce alegea să-și scrie operele în persană, dar și în turcă. Creația sa literară, „Konya”, este printre cele mai bune poezii în limba persană, iar lucrările sale sunt citite și în zilele noastre în limba lor originală.
Ultimul mare filosof arab din evul mediu a fost Averroes. De asemenea, acesta era expert în medicină și în jurisprudența islamică. Este autorul a peste 100 de cărți și tratate, iar operele sale filosofice conțin numeroase comentarii despre Aristotel, fapt pentru care a fost cunoscut în lumea occidentală drept „Comentatorul și părintele raționalismului”.
În perioada contemporană, mișcarea Nahda („Renașterea arabă”) a avut o influență majoră asupra filosofiei islamice din zilele noastre. Se consideră că aceasta s-a legat de perioada de reformă a Imperiului Otoman prin care s-a reușit o schimbare internă în economia politică și în reformele comunale din Egipt, Liban și Siria. De asemenea, Djihadul (Războiul Sfânt Islamic) reprezintă o obligație a musulmanilor de a lupta cu cei necredincioși și o modalitate de a răspândi islamismul. Această metodă este folosită și în prezent, considerându-se că într-un astfel de război, cei decedați ajung direct în rai.
Cu alte cuvinte, Orientul Mijlociu va rămâne mereu inima filosofiei, datorită oamenilor care au schimbat lumea. Aceștia au lăsat în urma lor mii de documente care au ajuns și în alte regiuni, contribuind la drumul către culturalizarea omenirii.
Editor: Lavinia Covrigea
Grafician: Daria Axinia
