Cu toţii avem o axă a timpului, care, de cele mai multe ori se întâlneşte cu axele altora sau se suprapune pe diferite locuri. Matematic vorbind, fiecare intersecţie are loc la o anumită coordoonată, dar temporal vorbind, ne raportăm la conceptul „timpul potrivit” pe care mulţi îl pun sub influenţa destinului.

Fie că vorbim din punct de vedere matematic sau temporal, nu totul este standard – putem trasa noi linii cu creionul sau putem crea un moment propice mai devreme decât este deja prevăzut, dar întrebarea este cât va dura?

 Personal, nu sunt vreo fană a destinului, dar mă raportez la o exemplificare contradictorie, de cele mai multe ori populară sau cotidiană. Cea mai bună pe care am găsit-o, raportată la conceptul timpului potrivit, este ninsoarea într-o după-amiază dogoritoare de vară. Ştiinţa din zilele noastre a devenit atât de dezvoltată încât îţi este suficientă simpla doriţă a unei bătăi cu bulgări în toiul verii pentru a construi o maşinărie de zăpadă artificială. Problema este că vorbim totuşi de minimum 30 de grade Celsius, iar zăpada noastră nu va rezista foarte mult timp. În această situaţie vorbim de factori externi – loc, temperatură, parte a zilei, anotimp, formă de relief.

 În acest punct, luăm în calcul 3 posibilităţi mari:

1. Forţăm un eveniment, asumându-ne efemeritatea sa. Indiferent că vorbim de vizitarea unui loc, cunoaşterea unei persoane, iniţierea unei relaţii amicale/romantice, consumul/vizionarea a ceva înaintea vârstei recomandate sau chiar ninsoarea într-o zi caldă de vară în mijlocul deşertului, trebuie să conştientizăm faptul că va veni cu obstacole nenumărate. Niciodată nu vom putea trasa o linie fără pic de efort şi chiar dacă ne chinuim, va fi greu să lăsăm mina creionului la fel de intactă ca şi tuşul trasat deja.

2. Schimbăm ceva pentru a crea un eveniment. În general, aici vorbim de factorii externi sau de noi înşine. Trebuie să facem anumite sacrificii pentru a primi ceva calitativ. Totul ţine de informare – mergi într-un loc dacă ştii că e sigur, cunoşti pe cineva care are o reputaţie bună, iniţiezi ceva după ce testezi compatibilitatea, consumi/vizionezi cu acord parental sau mergi vara la Poli pentru a avea zăpadă. De multe ori, ceva nu merge pentru că axa ta este încă ştearsă, pentru că vorbim de maturizare sau nedezvoltare, iar aici trebuie lucrat la comunicare, la lecţiile pe care nu ai stat până în acel moment să le analizezi suficient, la a lăsa din propriul orgoliu sau la a ajunge la un punct de mijloc între nevoi sau dorinţe. Putem spune că există posibilitatea de a grăbi lucrurile prin a face ceva diferit.

3. Aşteptăm să se întâmple de la sine. Poate că nu suntem siguri că va fi la fel şi în 6 luni, pentru că se pot întâmpla atâtea, dar deseori, este cea mai bună variantă atunci când vorbim de lucruri mai mari care implică şi alţi factori de genul persoane. Dacă în tot acest timp nu s-a schimbat nimic în tine, poţi fi sigur că va dura, dar dacă entuziasmul tău nu mai e la aceeaşi intensitate, drumul tău e altul.

 Într-adevăr, putem încerca toate aceste posibilităţi pe acelaşi scenariu, dar trebuie să ne conştientizăm că, schimbând axa noastră, putem afecta axele celor din jur. Poate că îţi este frică să mergi într-o pădure, dar poate acolo ai găsi un pui de pisicuţă pe care în sfârşit ai avea permisiunea să îl iei acasă. Frica ta doar ar lăsa animăluţul fără cămin sau l-ar pune în mâinile nepotrivite.

Nu vom evolua nici dacă lăsăm totul de la sine, dar nici dacă ne ambiţionăm să demonstrăm că suntem mai maturi de la vârste mult prea fragede. Contează să ştim să gestionăm lucuruile, să ne asumăm greşelile, să fim răbdători şi să implicăm pe cât de puţin posibil vieţile altora.

 Conceptul de „timpul potrivit” există cu un scop şi, în perspectiva mea, nu are nici cea mai mică legătură cu destinul. Vorbim de factori externi, vorbim de o continuitate, vorbim de o aşezare Universală nehaotică. Şi atunci este esenţial să nu schimbăm radical cursul axei pentru a nu crea dezastre. Ce ţi-e dat, va veni. Ce meriţi, vei primi.  Aşa cum spune şi Octavian Paler: „Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată.”.

Deci trebuie să fim conştienţi că atunci când vrem să schimbăm cursul axei noastre temporale, pierdem un eveniment definitiv. Şi chiar dacă ne vom da seama mai târziu că ni-l dorim, nu se va mai petrece vreodată la fel ca în momentului lui de glorie.

Trăieşti ceva standard, ce poate sute de alţi oameni experimentează în exact acelaşi moment cu tine, dar propria ta persoană face secundele unice şi sentimentale, iar fiecare pas te schimbă şi îţi ghidează trăirile complet diferit.

Editor: Cismaru Lucian

Grafician: Moroșanu Mădălina