În dimineața zilei de 21 august 1925 se naște Toma Caragiu, geniul care nu are nevoie de prezentări. Mulți îl cunoaștem datorită faimoaselor filme în care a jucat, unul dintre cele mai cunoscute fiind ,,B.D. la munte și la mare”, alții datorită pieselor de teatru, iar alții l-au auzit omagiat prin diverse reviste sau programe TV.

Toma Caragiu se naște în Grecia, fiind de origine aromână. Cu toate acestea, mai târziu va declara: „…am copilărit și am făcut școala la Ploiești. Sunt, deci, ploieștean get-beget.” Chiar dacă inițial se înscrie la cursurile Facultății de Drept, după primul an decide să le abandoneze și intră la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București. Începuturile sunt grele, dar la doar 28 de ani devine directorul Teatrului de Stat din Ploiești. De acum începe succesul lui Toma Caragiu. Acesta își dedică viața teatrului, vine de dis-de-dimineață la teatru pentru a rezolva maldărul de hârtii cu situații, rapoarte, grafice, cronici, memorii și pleacă seara târziu, după ce și-a încheiat reprezentația. De multe ori își întrerupe programul pentru a ieși cu ceilalți actori la o plimbare, îi place să le dea sfaturi colegilor săi, dar este extrem de dur și cu el însuși.

După 40 de ani de viață, și 16 ani de activitate, părăsește Teatrul de Stat din Ploiești, începând o nouă etapă din viața sa la Teatrul Bulandra din București. Când ajunge la București, Toma este deja un actor cunoscut care umple cu ușurință sălile de spectacol. Astfel, în 1971, la 45 de ani, Toma Caragiu este declarat cel mai bun actor român de teatru. După acest succes incredibil, are spectacole seară de seară cu sălile pline, turnee atât în țară, cât și în străinătate, este apreciat atât de cronicele românești, cât și de cele străine, niciuna din toate acestea nu prevestesc, însă, tragicul sfârșit al actorului.

Anul 1977. La începutul anului are loc ultimul spectacol de revelion din viața artistului, ca de obicei, susținut în cadrul unui program special la Televiziunea Română, în care a participat cu patru monologuri. La scurt timp după acesta, urcă și pentru ultima dată pe scenă, jucând în „Lungul drum al zilei către noapte”. De asemenea, în această perioadă, Liviu Ciulei îl pregătește pentru rolul lui Othello, rol la care Toma aspira de mult timp.

Vineri, 4 martie 1977. Un lucru straniu care ne face să ne întrebăm dacă Toma Caragiu și-a prevestit moartea este o întâmplare petrecută în jurul orei 15. Soția lui îl anunță că intenționează să facă o plimbare pe Valea Prahovei. Toma o privește mirat, tăcut, într-un mod atât de straniu, încât soția îl întreabă: ,,Ce te uiți așa la mine, de parcă ți-ai lua adio?!”. O întâmplare la fel de stranie se întâmplă și pe 28 februarie, când scrie pe spatele unei fotografii un mesaj cu dedicație pentru un prieten ,,Pino, când nu voi mai fi, atunci ai să afli cât am ținut la tine.”

Ultima persoană cu care Toma Caragiu vorbește este mama acestuia. Aflat în apartamentul său de la etajul 2, la doar 7 minute după ce vorbește cu mama sa, orașul începe să se cutremutre. Toma aleargă să coboare pe scara principală, dar din nefericire, la doar câțiva pași de ieșire, blocul se prăbușește peste el. Apartamentul lui Toma de la etajul doi rămâne intact…

Șase zile și șase nopți durează căutările lui Toma Caragiu prin moluz. Pe 10 martie, la ora 13:10, se găsesc ochelarii lui Toma, iar la 13.30 se găsesc două trupuri îmbrățișate, marele actor și regizorul ultimului său spectacol. Pe 11 martie, la ora 18, Toma Caragiu este condus cu zeci de coroane pe ultimul drum.

Toma Caragiu a fost un actor complet, așa cum chiar el declara: ,,M-am străduit să fiu un actor total. Nu știu dacă am reușit, dar asta a fost obsesia mea nr. 1. Eu cred că actorul trebuie să joace astă-seară Lear și a doua seară să fie clovn la circ.”

Editor: Sara Lia

Grafician: Axinia Daria