Toți am întâlnit oameni de etnie romă, iar în România 3% din populație este reprezentată de romi, deci nu este o noutate că sunt încă victime ale discriminării, ceea ce îi împiedică uneori să își urmeze studiile și să fie integrați în societate. La școală nu învățăm istoria romilor, în lecțiile de istorie nimeni nu amintește de ei.
În urmă cu 600 de ani apare prima atestare documentară a romilor pe teritoriul României, un voievod al Valahiei donează unei mănăstiri 40 de romi (în respectivul document aceștia apăreau sub numele de ,,ațigani”). De la sfârșitul secolului al XIV-lea până la mijlocul secolului al XIX-lea romii din România au trăit în robie, codul Valahiei de la începutul secolului al XIX-lea spunea „ Ţiganii nu se pot naşte decât robi; orice copil născut dintr-o mamă roabă devine şi el rob.” Robii erau vânduți pe diferite bunuri, erau dați ca zestre fetelor, sau donați mănăstirilor. În secolul al XVIII-lea, cu 30 de vedre de miere se cumpăra o femeie de etnie romă. Mult timp boierii au avut drept de viață și de moarte asupra romilor, în secolul al XVII-lea robii romi din Moldova aveau dreptul de a protesta când erau supuși violenței, doar dacă boierul folosea arme brutale, însă, dacă pedeapsa se administra cu ajutorul biciului, robul nu avea dreptul să protesteze.
Datorită revoluției de la 1848 și intervențiilor autorităților străine, în 1855 la solicitarea prinţului Grigore Ghica se formulează un proiect de lege care are ca element principal: ”Abolirea imediată a robiei în Moldova“. Un an mai târziu, în 1856, prinţul Stirbei promulgă “Legea vizând emanciparea tuturor ţiganilor, în principatul român.”
În 1942, Ion Antonescu ordona deportarea în Transnistria a unei mari părți a romilor din România. Inițial, mulți dintre romi au fost supuși muncii câmpului, cei care nu puteau să muncească din cauza problemelor de sănătate ajungeau să fie omorâți. Mulți dintre romi mureau pentru că nu puteau rezista condițiilor mizerabile de trai, iar mulți dintre aceștia mureau de tifos exantematic, dormeau în frig și primeau foarte rar mâncare. În Transnistria situația era atât de disperată încât în unele cazuri s-a ajuns chiar la canibalism. După război, nimeni nu a mai discutat despre Holocaustul romilor. Abia după căderea comunismului și deschiderea arhivelor a început să iasă la suprafață informații despre acesta.
Atât Holocaustul romilor cât și robia a reprezentat o pedepsă nemeritată, există mulți romi care și astăzi resimt nedrepatea deciziilor luate de autorități împotriva lor. Unul dintre cele mai importante lucruri pentru copiii romi este să își cunoască trecutul, iar noi putem face asta introducând în programa școlară de istorie și istoria romilor, astfel aceștia vor avea motivația de a-și depăși condiția și de a le oferi copiilor lor un trai mai bun și mai sigur.
Editor: Alexia Ștefania Iova
Grafician: Alexandra Oprea
