Pentru că Halloween-ul ne bate la ușă, avem tendința să credem că luna Octombrie se bazează pe „frici” și “fantome”; subiectul este unul de mare actualitate. Te-ai întrebat vreodată ce este cu frica?

Cum definim frica?

Există foarte multe frici, multe și variate, de la frica de înălțime până la fobiile ca cele de întuneric, sau în legătură cu arahnidele (păianjeni, tarantule etc.)

Dacă ar fi să găsim o definiție cât mai simplă a acestui termen, aș propune-o pe următoarea: Frica este o emoție fundamentală și necesară pe care o prezintă un individ în situațiile de mare anxietate sau stres. Am spus necesară. De ce?

Ei bine, de multe ori uităm că frica este la fel de normală pe cât este fericirea, supărarea sau tristețea. E normal să o simțim și ar fi anormal să nu o facem. Frica e de fapt un răspuns de ordin chimic și emoțional care ne stimulează, mai ales în situațiile periculoase – dacă am vedea un urs, am știi că nu e bine să ne apropiem de el – și deși este neplăcută, e obligatorie pentru buna funcționalitate a unui individ.

Din ce este formată frica?

O emoție este alcătuită din mai multe componente. Într-o situație concretă, în urma acțiunii stimulilor asupra analizatorilor, adică a organelor de simț, se declanșează un răspuns chimic care se numește răspunsul biochimic al fricii. Mai pe scurt, când corpul nostru simte teamă, se activează acea stare de „luptă sau fugi”. Chiar dacă nu știm neapărat cum să descriem această senzație oferită de stimuli, ne putem da clar seama când ne este frică. Totul începe cu senzațiile care ne trimit semnalul, iar după mai multe operațiuni intelectuale complicate, primim “soluția” care ne indică emoția pe care o avem în acel moment. Poate părea complicat, însă totul este chimie și biologie până aici.

Dacă am vorbit despre frica ca fenomen științific și psihologic, haide să spunem despre caracteristica ei emoțională. Frica, așa cum am mai spus, e una dintre emoțiile fundamentale și deși este percepută de societate ca una negativă, ea poate fi totodată pozitivă. Pentru unii oameni, frica poate deveni în decursul vieții un stimulent indubitabil pentru orice activitate desfășurată. Pentru sportivi, în ziua competiției, e foarte probabil să simtă teamă față de deznodământ, dar această frică îi poate stimula să facă un antrenament mult mai intens și să fie mai organizați. Practic, teama poate duce la un lanț trofic de reușite mici dar care constituie un câștig mult mai mare în final. Totuși, când devine frica un impediment?

Când devine teama dăunătoare?

Emoțiile noastre sunt deseori foarte puternice, iar din punct de vedere emoțional și fizic, frica ne afectează masiv. Fizic, frica e un impuls la fel de important ca durerea. Ne oferă o avertizare asupra unui lucru și ne obligă, practic, să acționăm în conformitate cu acesta. Când acționăm în mod corect sau cand factorul stresant se încheie, fenomenul dispare. Dar emoțional, nu există nimic care să pună capăt fricii, dacă noi nu o facem. În teorie, totul depinde de percepția individului asupra subiectului și așa și este. În ciuda faptului că percepția este un proces psihologic, nu înseamnă că îți transmite întotdeauna informațiile adevărate. Percepția este mereu subiectivă, iar teama poate fi doar rodul imaginației noastre sau chiar o reacție exagerată. Indiferent că această cauză poate fi una nesigură, rezultatul este totuși la fel de dezastruos. Frica poate produce de la insomnie până la fobii, ce provoacă acea stare de “luptă sau fugi” care durează o perioadă mai îndelungată. Însă, frica devine o problemă când ne împiedică să ne trăim viața normală, de zi cu zi. Devine obligatoriu să acționăm atunci când frica ne destabilizează și începe să fie un impediment în realizarea unor lucruri ușoare cum ar fi discursurile în public, proiectele de la școală sau de la locul de muncă sau recoltarea unor analize pentru a vedea starea noastră actuală de sănătate.

Există simptome exacte ale fricii?

Da, există. Oamenii au raportat de-a lungul vremii că frica i-a făcut să simtă:

• Tremurat
• Transpirație
• Durere (în piept, de stomac, de cap…etc.)
• Palpitații
• Amețeală
• Anxietate
• Greața
• Oboseală

Aceste senzații se pot schimba în funcție de intensitate, dar și de alți factori interni și externi. 

Cum putem trece totuși peste ele? Cum trecem peste frică?

Cum învingem teama?

Îmi pare rău dacă te dezamăgesc, dar nu există o rețetă specială pentru a combate frica. Există doar diferite metode diminuante. Frica nu e ceva ce putem înlătura complet din viața noastră și nici nu trebuie să facem acest lucru. Trebuie doar să învățăm cum putem conviețui cu ea și cum să îi micșorăm puterea. Iată câțiva pași: 

1. Prima și cu siguranță cea mai eficientă metodă ar fi să te lași pe mâinile unui specialist, să mergi la un psihoterapeut. Există o întreagă stigmă legată de mersul la psiholog în România, dar nu uita că decizia stă în mâinile tale. Trebuie să îți amintesc că psihoterapeuții sunt specializați în tratarea fobiilor și a tulburărilor mentale. Nu primesc acele diplome degeaba și chiar sunt pricepuți în ceea ce fac. Aici excludem excepțiile. Un specialist îți va sugera o formă de terapie potrivită pentru tine și împreună veți găsi o soluție eficientă.

2. Pași mici, dar concreți. Fiecare om are ritmul lui și unor indivizi le este mai ușor să se adapteze la anumite situații, în timp ce altora le ia ceva mai mult timp. Astfel, dacă simți că ritmul tău este unul mai încet, nu te grăbi. De exemplu, dacă suferi de acrofobie (frica de înălțime), încearcă să găsești un loc înalt și urcă mereu o scară în plus, până ți se pare că a devenit o obișnuință. Dacă ți-e frică de ace, programează-te pe cât posibil mai des la analize și nu le evita. Continuă să faci pași mici, dar să le apreciezi mereu puterea. 
3. Exerciții de respirație. Știu, exercițiile de respirație sunt recomandate pentru orice neplăcere pe care o ai. Dar acest lucru se întâmplă pentru că sunt deosebit de eficiente în cele mai multe împrejurări și pentru foarte mulți oameni. Poți găsi mai multe informații în aceste cărți: “Respiră pur și simplu. Cum să stăpânești respirația pentru a reuși în viață, în dragoste, în afaceri și nu numai” , Dan Brule (Editura FOR YOU, 2018); “Puterea vindecătoare a respirației” Richard P Brown, Patricia L Gerbarg (Editura Litera, 2020); “Respirația. O nouă știință a unei arte pierdute”, James Nestor (Editura Lifestyle, 2020 );. Îți mai pot recomanda și o serie de TedTalks și în limba engleză, pe care le poți viziona despre acest subiect: “What fear can teach us“ (2013), Karen Thompson Walker; ”Fricile care ne blochează” (2020), Simona Tache; “Why you should define your fears instead of your goals “(2017), Tim Ferriss;

4. Terapia-șoc. Poate ți-e cunoscut acest termen și asta s-ar putea datora succesului neașteptat de care dovadă această metodă în ultimii ani. Așa cum am menționat mai sus, omul își alege ritmul. În timp ce pentru unii oameni pașii mici duc la un succes, terapia-șoc poate face minuni în cazul altora. Această formă de terapie poate oferi motivația utilă pentru a ne înfrunta temerile și l-aș descrie ca sentimentul întâlnit la  „smulgerea unui bandaj”. Așadar, dacă simți că terapia-șoc ți se potrivește cel mai bine, urcă-te pe un munte sau într-un turn în cazul acrofobiei. Iar în cazul fricii de ace, repetă același lucru ca la punctul 2. Poți face totul mai șocant și dificil dacă alegi să te uiți în timpul recoltării sângelui, în cazul în care nu o făceai deja. Atenție totuși la oamenii cardiaci, care au probleme cu inima. Această metodă nu se recomanda celor cu această afecțiune sau celor ce consideră că vor rămâne traumatizați după această experiență. Este mult mai dificil să treci peste o traumă de o așa amploare și frica ți se poate amplifica apoi și mai mult. Asadar, este nevoie să fii foarte sigur înainte de asumarea oricărui risc.

Și pentru că am vorbit până acum despre termeni clari legați de frică, hai să vorbim și despre frica care poate nu “se vede”.

Teama de a nu atinge mereu perfecțiunea, de a nu te încadra în standardele societății care începe cu a purta cele mai scumpe haine și se termină cu a te preface că ai o anumită orientare sexuală, e poate cea mai evidentă frică din zilele noastre. Întâlnesc și fac cunoștință zilnic cu adolescenți care nu au un motiv real pentru care recurg la anumite acțiuni și ar face orice pentru a aparține unui grup doar din nevoia de a „nu fi judecați” și de a primi „bifa” în căsuța intitulată „viață socială fericită”. 

Frica este peste tot în jurul nostru. Creștem cu avertismente ca „Fii atent când treci strada.” sau „Să nu umbli seara pe afară că cine știe ce se poate întâmpla.” Suntem învățați că frica e ceva rău și că e normal să o lăsăm să ne conducă. Și totuși, ar trebui să punem frica la locul ei și s-o mustrăm, spunându-i că poate alege doar muzica cât timp noi conducem în propria viață.

Ce putem învăța totuși datorită fricii?

Te-ai întrebat vreodată ce s-ar petrece dacă te-ai apropia de flăcările unui foc și le-ai atinge? Poate că ai făcut-o, dar nu săvârșit actul în sine. Poate ai făcut-o și nu „ai pățit-o” așa de rău. 

Dar rămânând la prima variantă, nu l-ai atins probabil deoarece știai că ți-ar putea provoca arsuri și acest lucru ar duce eventual la un drum spre spital. Ce ți-a alimentat aceasta predicție a fost frica. Astfel, frica te-a învățat cum să te stăpânești și să nu faci o greșeala. Ce putem asimila de aici? Teama ne învață să ne protejăm. Într-o situație în care viața ți-ar fi fost pusă cu adevărat în pericol, frica te-ar fi învățat cum să acționezi și te-ar fi salvat.

Frica, concentrată în doze prea mari, ne poate oferi o șansă de a ne gestiona mult mai bine emoțiile. Pentru a realiza acest fapt, ai nevoie să îți cunoști abilitățile, laolaltă cu calitățile și defectele. Iar acest lucru nu îți poate aduce decât beneficii pe termen lung. O maximă în limba  latină spune așa ” Noscete ipsum et nosces universum et deos.” adică „Cunoaște-te pe tine însuți și așa vei cunoaște universul și zeii”. Și eu una sunt total de acord cu ea.

Ție de ce “fantomă” îți este frică?

Editor: Cîrlogea Ana-Maria

Grafician: Andreea Vasiliu