Dacă ar veni cineva și te-ar întreba de un top al lucrurilor pe care le iubești, tu pe ce număr te-ai afla? Deși această relație pe care o ai cu tine însuți pare atât de banală și nesemnificativă, de fapt, este factorul principal care îți ghidează viața și toate celelalte relații interumane. Înainte de a porni pe un drum în calitate de orice pentru cineva (prieten, fiu/fiică, elev, etc.), trebuie să ai o relație prielnică cu tine însuți. Unul dintre obiectivele pe care trebuie să le atingi în primul rând este stima de sine.

Ce este această stimă de sine, de fapt? Dr. Glenn R. Schiraldi o definește în Manualul stimei de sine ca fiind o părere realistă (adică adevărată) și apreciativă (pozitivă) pe care o avem cu toții despre propria persoană.

De ce avem nevoie de o stimă de sine pozitivă? Deoarece studiile arată că o imagine de sine negativă pare să aibă următoarele câteva efecte: depresie, anxietate, stres, boli psihosomatice (precum durerile de cap, insomnia, etc.) mânie excesivă, neîncredere în alți oameni, abuzuri, tulburări de alimentație, comunicare deficitară, dependențe, sensibilitate la critici, dificultăți de socializare, performanțe slabe, etc. Acum că am punctat o listă voluminoasă despre partea negativă a stimei de sine, următorul pas pentru fiecare este de a dobândi o imagine pozitivă asupra propriei persoane.

Cum putem face asta? Ei bine, Schiraldi conturează bazele stimei de sine în 3 etape – Valoarea necondiționată, Iubire și Dezvoltare, pe care le vom parcurge împreună într-o serie de 3 articole.

1. Valoarea umană necodiționată

Înainte de a trece prin acest pas, trebuie să înțelegem la ce se referă denumirea sa. Valoarea umană necondiționată se referă la importanța și valoarea pe care o avem cu toții ca oameni, pentru că sinele fiecăruia esențial este unic, prețios și bun, de o valoare imuabilă, infinită, eternă. Scopul trecerii prin acest pas este acceptarea și conștientizarea că toți suntem la fel de prețioși ca oameni.

În 1992, Claudia A. Howard a stabilit, în urma unui studiu, 5 axiome care descriu această valoare umană necondiționată, denumite în prezent legile howardiene:

1. „Toți avem valoare infinită, interioară, eternă și necondiționată ca persoane.”
2. „Toți suntem la fel de valoroși ca oameni. Valoarea nu este comparativă sau competitivă. Deși tu poți fi mai bun la sport, pe plan academic sau în afaceri, iar eu pot avea abilități sociale mai bune, amândoi suntem la fel de valoroși ca ființe umane.”
3. „Factorii externi nici nu adaugă valoare, nici nu o diminuează. Factorii externi includ lucruri precum banii, aspectul fizic, performanța și realizările. Acestea cresc doar valoarea de piață și a imaginii sociale. Cu toate acestea, valoarea unei persoane este infinită și imuabilă.”
4. „Valoarea este stabilă și nu se află vreodată în primejdie (chiar dacă cineva te respinge).”
5. „Valoarea nu trebuie să fie câștigată sau dovedită. Ea există deja. Trebuie doar să o recunoști, să o acepți și să o dovedești.”

Poate dacă stai acum să analizezi cât crezi în aceste ipoteze, procentul ar tinde spre maxim. Din păcate, însă, în viața de zi cu zi, întâlnim tot felul de situații care pe moment ne pun subconștientul să creadă contrariul. Inamicii acestei valori umane necondiționate sunt, așa cum le numește Schiraldi, gândurile autosabotoare, care se împart în 13 categorii și pe care ar trebui să le reprimăm:

1. Presupunerea (imaginarea celei mai grave situații, fără a examina dovezile) – înlocuirea eșecurilor cu o afirmație de genul „Știu că s-ar putea să nu fie cum îmi doresc, însă sunt dispus să încerc și să văd ce se întâmplă.”
2. Afirmațiile de tipul „trebuie” – înlocuirea lor cu cele de genul “ar fi”, “ar putea”, “vreau”, “îmi doresc”, etc.
3. Fantezia vieții desăvârșite (cererea idealului de la viață) – ghidarea după o afirmație de genul “Ar fi bine dacă lucrurile ar fi ideale, însă nu sunt. Acum, întrebarea e ce aș putea face ca să îmbunătățesc lucrurile.”
4. Gândirea de tipul „totul sau nimic” (impunerea standardelor imposibile de perfecțiune) – întrebarea recomandată este legată de motivul pentru care trebuie atins acel maxim
5. Suprageneralizarea (decizia că experiențele negative îți descriu viața complet) – folosirea unui limbaj precis, de genul „Unele persoane nu mă plac la fel de mult” sau „Am unele părți la care trebuie să mai lucrez” sau „Câteodată nu iese totul exact așa cum mă așteptam”
6. Etichetarea – firea umană este mult prea complexă pentru a ne descrie folosind un singur cuvânt, iar pentru a conștientiza asta ar trebui să ne întrebăm cât de des suntem ceva, pentru a sublinia faptul că nu ești fericit, prost sau inutil chiar mereu
7. Filtrarea negativă (concentrarea doar pe aspectele negative, uitând de orice existență a vreunui aspect pozitiv) – reexaminarea opțiunilor este esențială aici, căutând acel punct care să te facă să zâmbești
8. Desconsiderarea aspectelor pozitive – uneori modestia poate fi un factor care contribuie la stima ta de sine, căci de multe ori ai putea fi mândru/mândră de reușitele tale, fără a spune că nu a fost mare lucru
9. Comparații nefavorabile – acceptarea că suntem diferiți ca oameni și că fiecare are punctele sale slabe sau forte, care fac doar o diferență, nu definesc efectiv ceva mai bun
10. Considerații catastrofice – subconștientul tău va ajunge să creadă că ceva este prea dificil, de aceea este esențial să punctăm faptul că deși ne-a displăcut un detaliu, putem să trecem mai departe, pentru a-l convinge de forța sa
11. Personalizarea – trebuie să acceptăm că deși putem influența starea sau decizia cuiva, alegerile rămân ale persoanei respective și noi nu depindem de ele
12. Blamarea (atribuirea unor factori externi întreaga vină) – conștientizarea influențelor exterioare, dar asumarea responsabilității pentru propria bunăstare
13. Transformarea sentimentelor în adevăruri – nu te lăsa influențat total de ceea ce simți, căci un gând negativ poate să atragă și o analiză subiectivă asupra lucrurilor și care să tindă spre părți eronate

Un alt aspect asupra căruia trebuie să avem grijă este recunoașterea unei condiții externe neplăcute, fără a condamna sinele esențial. Poate că ai avut o întâmplare care are ca rezultat final un eșec propriu, dar acest moment nu va păta nicio secundă valoarea ta ca om. Pentru a vă da un exemplu personal, eu am picat de curând orașul și am fost foarte dezamăgită în ziua respectivă. Aveam impresia că s-a oprit Pământul în loc și că obținerea permisului de conducere este ceva imposibil pentru mine. Asta nu mă face decât un șofer încă nepregătit și îmi subliniază faptul că trebuie să muncesc un pic mai mult. Schiraldi noteazăa aici înlocuirea afirmațiilor de tipul „Pentru că … în consecință” cu cele de tipul „Deși … totuși”.

Astfel, trecând fugitiv prin paginile celor două părți din Manualul stimei de sine, sper că ați înțeles importanța acesteia în viața noastră și ați notat câteva moduri prin care să începeți procesul de a vă privi mai pozitiv. Este important să ne uităm la noi înșine cu empatie și să ne dăm voie să greșim, întrunind astfel definiția umană de ființă imperfectă, care își trăiește viața învățând din greșeli. Eu vă invit cu drag să consultați mai multe surse (inclusiv cartea lui Schiraldi în varianta completă) sau chiar să apelați la o persoană din domeniu pentru a vă îngriji de imaginea voastră de sine.

Editor: Iancu Flavia

Grafician: Andreea Vasiliu