Pe 26 aprilie 1986, explodează centrala nucleară de la Cernobîl, un eveniment despre care s-au scris cărți, s-au făcut seriale, o tragedie care nu poate fi ștearsă prea curând din istoria omenirii. Cernobîl este o lecție despre corupție, aroganță și minciună, ea trebuie învățată pentru a nu mai fi repetată.

Accidentul s-a produs dintr-un banal test de siguranță la reactorul 4, testul trebuia să se realizeze în ziua de 25 aprilie, dar datorită nevoii mari de a genera energie pentru Kiev, acesta este amânat. În seara zilei de 25 aprilie intră la muncă tura de noapte, care nu era pregătită pentru un test de siguranță. Majoritatea oamenilor prezenți pe această tură nu fuseseră niciodată pregătiți pentru eventualele erori apărute în timpul testului, fiind o greșeală care a condus la tragicul eveniment. La 28 de minute după miezul nopții, curentul electric începe să scadă cu repeziciune, se încearcă ridicarea nivelului electricității prin ridicarea barelor de control, dar din păcate, curentul electric nu crește. După o jumătate de oră electricitatea ajunge la normal, iar testul se continuă. La ora 1:23, începe testul de siguranță, iar electricitatea crește, la doar câteva secunde, începe și creșterea reactivității. La 40 de secunde după începerea testului, unul dintre operatori apasă butonul de închidere de urgență. Nici până azi nu se știe cine l-a apăsat și de ce. Butonul de urgență nu funcționează cum trebuie, iar barele de control nu sunt introduse corect în miez, astfel producându-se o creștere bruscă a electricității. La 58 de secunde după începerea testului de siguranță, se produce prima explozie, acoperișul reactorului este aruncat în aer, iar miezul aruncat peste tot, cadavrul celui care supraveghea miezul se află încă printre ruine, nimeni nu l-a putut ridica din cauza riscului crescut de radiație.

În primele zile, autoritățile nu sesizează riscul crescut al radiațiilor, primii pompieri care au ajuns pentru a stinge focul exploziei, nu poartă nimic care să îi protejeze de radiații. Nici cetățenii din apropierea Cernobîl în primele zile nu au fost înștiințați de efectele pe care radiațiile le au asupra corpurilor umane. URSS declara la două zile de la accident că totul se află sub control, cu toate că nimeni nu știa cum poate fi oprit focul și cum s-ar putea reduce nivelul de radiații. În data de 6 mai focul este stins și nivelul radiațiilor scade, de abia atunci, autoritățile din Kiev închid școlile și recomandă cetățenilor să stea în case.

Oamenii de știință au dat vina pe probleme tehnice ale modelului sovietic de reactor, iar la câteva luni de la explozie se află și faptul că reactorul trebuia schimbat cu câțiva ani în urmă. Pe lângă asta, a fost și o eroare umană, operatorii nu cunoșteau protocolul de siguranță și a existat și o comunicare foarte proastă între ei. Tot oamenii de știință vorbesc și despre o grăbire a testului de siguranță și de o încălcare a regulilor.

Efectele Cernobîl se resimt și acum, nici astăzi nu locuiesc oameni în apropiere. Pripyat este un oraș-fantomă care se află foarte aproape de centrala nucleară, străzile acestuia sunt pustii, fiind prea periculos pentru a fi locuit. Tragicul accident nu a omorât doar oamenii din interiorul centralei, catastrofa a răspândit radiații în toată Rusia și Europa și a ucis mii de persoane în anii care au urmat.

Au trecut 35 de ani de la Cernobîl, poate părea un eveniment atât de îndepărtat și de plictisitor pentru unii, iar pentru alții poate părea ceva ce s-a întâmplat nu de mult, ceva ce a provocat cel mai mare dezastru nuclear din istorie. Catastrofa Cernobîl nu trebuie uitată, trebuie să învățăm din această tragedie efectele minciunii și ale corupției și unde pot duce acestea dacă nu sunt estompate la timp.

Editor: Căpraru Ștefania-Ramona

Grafician: Moroșanu Mădălina