Termenul de obiectificare nu este întâlnit atât de des, însă este folosit pentru a descrie o situație în care o persoană este tratată ca un lucru sau ca un obiect. O astfel de situație a avut loc la un eveniment din București, când invitații au servit sushi de pe corpul gol al unei femei. În acest fel, extrem de ușor, persoana în cauză a devenit  din calitatea ei de om, o masa, un suport. Practica se numește Nyotaimori și își are originile în bordelurile din Japonia.

 Multe persoane cunoscute au fost prezente la acest eveniment, însă niciuna nu a simțit nevoia de a lua atitudine, lucru ce arată cât de needucată este societatea românescă din acest punct de vedere. Lipsa de popularitate a termenului nu poate fi însă folosită ca o scuză, la fel cum justificarea abuzului nu poate exista. Deși această practică a fost interzisă în multe țări, în România se continuă folosirea ei, ba chiar   într-un cadru bine organizat . Într-o țară în care violența domestică are printre cel mai înalt procent și unde rolul femeii în societate este încă un subiect tabu pentru multă lume, astfel de incidente nu doar desconsideră și înjosesc femeile, ci, de asemenea, normalizează acest gen de practici. Poate problema cea mai gravă cu care ne confruntăm este indiferența, sentimentul de detașare pe care îl simțim atunci când suntem martori la un eveniment ce nu ne afectează în mod direct, însă lucrul pe care noi nu îl realizăm este că aceste fenomene au consecițe grave asupra societății în care trăim, deci, implicit, asupra noastră.

 Martha Nussbaum, filozof american, a enumerat următorele proprietăți caracteristice obiectificării: Instrumentality, Denial of autonomy, Inertness, Fungibility, Violability, Ownership, Denial of subjectivity.

Poate părea destul de complicat în teorie, însă chintesența acestor afirmații este destul de simplă: obiectificarea se referă la o persoană tratată ca un instrument, lipsită de decizie în orice situație, al cărei spațiu personal este complet inexistent, ce poate fi deținută, cumpărată și manevrată după bunul plac, asemenea unui obiect.

Fără să realizăm, exemplele de obiectificare a femeii sunt prezente în viața noastră de zi cu zi, de la reclamele ce banalizează violența, abuzul sexual și chiar crima, până la filme și show-uri TV. Atunci când corpurile femeilor sunt folosite pentru promovarea unui produs, avem un exemplu de obiectificare sexuală.

Obiectificarea sexuală este extrem de răspândită nu doar în media, ci și în concursurile de frumusețe, unde concurentele sunt judecate după felul în care arată . Aceste fenomene nu doar susțin inegalitatea de gen, ci au efecte și la nivel psihologic, cum ar fi tulburări alimentare, depresie, și accentuează sentimentele de teamă, dezgust, rușine și neîncredere în sine. Lupta femeilor de a fi apreciate pentru calitățile intelectuale și nu pentru felul în care arată, pentru a fi luate în serios și auzite, pare să se prelungească. Într-o societate în care timp de secole femeia a fost văzută ca o proprietate, ca un obiect ce poate fi controlat, cu un rol bine definit este îngrijorător să vezi cum astfel de evenimente sunt catalogate ca normale și nu trezesc interesul și indignarea publicului. Genul acesta de exemple în spațiul media facilitează răspândirea și normalizarea acestor practici.

Ceea ce s-a întâmplat în București acum câteva săptâmâni a fost tratat cu o indiferență exorbitantă, arătând cât de puțin respect avem pentru ceea ce înseamnă femeia în România. Astfel de imagini ce apar în social media și la televizor pot avea un efect negativ asupra felului în care sexul feminin este văzut și pot să transmită mesajul greșit. Lumea se schimbă și trebuie să avem grijă ca educația viitoarelor generații să cuprindă aceste aspecte esențiale unei vieți normale și ale egalității pe care o așteptăm de prea mult timp.

Editor: Copăcel Andreea

Grafician: Oprea Alexandra