Fulgi cad din cerul întunecat, luminat doar de Luna ascunsă acum printre nori. Mireasma îmbătătoare a zăpezii și a acelor de brad se contopește cu urletele furioase ale vântului, în timp ce neaua trosnește sub tălpile micilor viețuitoare. Clopote grăbite răsună în depărtare, iar mici scântei aurii se revarsă în pădurea liniștită. Mângâie ramurile obosite, dar falnice ale brazilor. Binecuvântează surâsul copilăresc al stelelor din înălțimi și sărută fulgii ce se așază liniștiți în troiene. Orice zumzet, strigăt, zgomot sau acțiune se oprește, răsuflarea pădurii poticnindu-se, așteptând ca momentul fermecat să apară. Scânteile aurii plutesc în grabă afară din pădure. În fața ei, o moșie învăluită în zăpadă și cântec își face apariția, vrăjind fiecare suflet ce o privește. Cortina se ridică încet deasupra caleștilor elegante și a cailor albi, deasupra bradului îmbrăcat în culori feerice, înconjurat de copii și deasupra unei fetițe care primește în dar un spărgător de nuci…
Totul a început cu povestea scrisă de E.T.A. Hoffmann în 1816, “Spărgătorul de nuci și Regele Șoarece”. Aceasta fusese publicată într-o antologie de povestiri pentru copii și se centrează în jurul unei fete pe nume Marie ce primește în dar de Crăciun un spărgător de nuci. În noaptea de Crăciun spărgătorul de nuci prinde viață. După lupta cu regele șoarecilor, acesta călătorește împreună cu Marie într-un regat magic al bucuriilor copilărești. Povestea nu se încheie aici, drumul spărgătorului de nuci abia începând…
De la repovestirea lui Dumas, la spectacolele de balet din zilele noastre, această
poveste i-a fascinat pe copii și adulți aducând în fiecare an spiritul Crăciunului în sufletele privitorilor.
Reprezentarea aventurii în scenă li se atribuie lui Ivan Vsevolozhsky și Marius Petipa, spectacolul fiind acompaniat de muzica lui Tchaikovsky. Baletul a fost pentru prima dată dansat în fața publicului la data de 18 decembrie 1892 la Teatrul Mariinsky în St. Petersburg. De-a lungul anilor piesa de balet a fost interpretată sub mai multe nume, dar nu va atinge un grad ridicat de popularitate decât după alte câteva decenii.
Spărgătorul de nuci a fost pentru prima dată prezentat în afara Rusiei, în Anglia în 1934, iar prima reprezentație americană a avut loc în anul 1944 de către San Francisco Ballet Company. Chiar și așa, în 1954, o nouă versiune a acestei piese de balet și-a făcut loc în cărțile de istorie, varianta lui George Balanchine, dansată de New York City Ballet. În urma faimei obținute în New York, „Spărgătorul de nuci” a devenit un nume sonor în preajma sărbătorilor. Influența lui Balanchine încă se poate observa în reprezentațiile „Spărgătorului de nuci” din zilele noastre.
“Spărgătorul de nuci” reprezintă inocența, bucuria și naivitatea copilărească, iar repertoriul muzical aduce magia și splendoarea sărbătorilor de iarnă. În toată lumea, spectatori de toate vârstele se bucură de peisajul fermecător făurit de o fetiță și spărgătorul ei de nuci într-o lume plină de posibilități.
Editor: Ionela David
