Probabil cel mai răsunător nume al Hollywood-ului, chiar și la 60 de ani de la moartea sa, Marilyn Monroe rămâne una dintre cele mai controversate și iubite personalităţi ale culturii universale, un simbol al anilor 50.

Ne ciocnim de ea peste tot, în mod inconștient. De la apariția în reclame, reviste, pe tricouri, până la stilul puternic influenţat de ea, mai ales întâlnit la vedete precum Lady Gaga, Scarlett Johansson, Gwen Stefani sau Paris Hilton. 

Trecutul tumultos

Născută sub numele de Norma Jeane Mortenson în Los Angeles, California, certificatul ei de naștere îl indică pe Martin Edward Mortensen drept tatăl ei biologic. Acest lucru este, însă, incert, intrucât, după moartea sa, Charles Stanley Gifford, un agent de vânzări pentru studioul cinematografic, unde mama lui Monroe lucra ca editor de film, a susţinut că el este, de fapt, tatăl ei biologic.

Mama lui Monroe, Gladys Baker Monroe, era nevoită să o crească singură pe fată, iar ea, nefiind pregatită de acest lucru (ulterior diagnosticată cu schizofrenie paranoică, urmând să-și petreacă restul vieţii în spital), a dat-o în plasament. Astfel, de acum înainte, Marilyn și-a petrecut copilăria schimbând mai multe familii adoptive și orfelinate, unde a fost abuzată in repetate rânduri.

La vârsta de 16 ani, pentru a scăpa de locuitul în orfelinat, se căsătorește cu James Dougherty, un vecin al familiei care o luase în plasament la vremea respectivă. Mariajul lor a durat, însă, doar 4 ani, atunci când cariera de modeling a lui Marilyn era în ascensiune.

Ea a fost descoperită de fotograful David Conover, în vremea celui De-al Doilea Război Mondial, când lucra într-o fabrica de muniție, pentru că soțul ei era în război. El i-a remarcat imediat potențialul și i-a oferit o colaborare cu o agenție de modeling, devenind unul dintre cele mai de succes modele, pozând pe prima pagină a sute de reviste.

În 1946 divortează, dorindu-și și o carieră în cinematografie. Semnează un contract cu 20^th Century Fox și își schimbă numele. Astfel, Norma Jeane Mortenson, la numai 20 de ani, devine „Marilyn Monroe”’(Marilyn i-a fost dat după actrița Marilyn Miller, iar numele de familie, Monroe, după numele de fată al mamei sale).

Actriță foarte talentată și o personalitate complexă

La început, i-au fost oferite mai multe roluri secundare, jucând atât în filme ce au fost un eșec din punct de vedere al încasărilor(,,Scudda Hoo! Scudda Hay!” și ,,Dangerous Years”) , cât și în filme cu un success răsunător, precum ,, All About Eve”.

Mai târziu, primește rolul principal în filmul ,,Niagara”, ce a ajuta-o pe Monroe să devină senzația momentului aproape peste noapte. Acest moment coincide cu scandalul în care pozele sale nud, făcute în anii de luptă pentru roluri, au fost cumpărate de către Hugh Hefner și publicate în prima ediție a revistei sale, Playboy, fără acordul ei.

De acum înainte, cariera ei cinematografică este în amploare. Faimoasa scenă ,,Diamonds Are a Girl’s Best Friend” din filmul ,,Gentlemen Prefer Blondes”, poate fi văzută recreată într-o multime de filme și seriale, cum ar fi ,,Gossip Girl” sau videoclipul ,,Material Girl” al Madonnei.

Scena cu fusta ridicată din ,,The Seven Year Itch” este probabil cea pe care o asociem cel mai mult cu Marilyn Monroe. În urma acesteia, cel de-al doilea soț, Joe DiMaggio a fost atât de „scârbit” de „ușurința” lui Marilyn, încât a început să o abuzeze, ceea ce a condus la divorțul celor doi. 

Tot in această perioadă începe să aibă un comportament dificil din cauza unei temeri de a performa in public. Intârzia la filmări, îi era foarte greu să-și memoreze replicile, era emotivă și își dorea foarte mult ca fiecare scenă să iasă perfect, pentru a le face pe plac oamenilor, prin urmare erau necesare numeroase duble, generând pierderi financiare studio-urilor. 

Toate studio-urile cu care Marilyn a lucrat i-au creat această imagine de ,,bombă blondă și prostuță”, primind exact astfel de roluri pe care ea, mai târziu, le-a urât. Toată viața a încercat să se îndepărteze de acest stereotip pe care îl portretizează cel mai mult în ,,How to Marry a Millionaire”.

Ea, în realitate, nu era așa cum o catalogase publicul. Era o femeie cu o inteligență nativă, sensibilă, deschisă, și cu un IQ foarte ridicat. Îi plăcea să citească, asculta muzică clasică și scria poezii. În general, prefera să-și cheltuiască banii pe cărți și viniluri decât pe haine, așa cum toata lumea se aștepta, și avea o librărie ce conținea peste 400 de cărti.

Familia Kennedy

Se spune că, dupa divorțul de cel de-al treliea soț, scriitorul Arthur Miller, Marilyn ar fi fost implicată în relații amoroase cu ambii frați Kennedy, John “JFK” si Robert “Bobby”, care erau căsătoriți, în perioada în care JFK candida la președinție. Desigur, acestea sunt doar zvonuri ce nu au fost susținute niciodată, mai ales de cei din familia Kennedy.

În mai 1962, la Madison Square Garden de aniversarea lui JFK, are loc momentul iconic în care Marilyn cântă ,,Happy Birthday, Mr. President” îmbrăcată în faimoasa rochie nude acoperită de 2500 de cristale. Ea și-a dorit ca rochia să fie atât de strâmtă încât a fost cusută pe ea chiar înainte de a urca pe scenă.

La câteva luni după, pe 4 august, la ora 3 dimineata, Marilyn a fost descoperită moartă în pat, cu multe medicamente lânga ea, de către menajera ei, ce a anunțat poliția abia la ora 4 și jumătate. În intervalul acela de o oră și jumătate ea l-a chemat pe psihologul lui Monroe ce ajunsese acolo în jur de ora 4.

În final, în urma unei anchete marcată de lipsa de profesionalism, moartea sa a fost oficial înregistrată ca o sinucidere prin consum excesiv de somnifere, cu toate că, foarte multe dovezi erau dispărute de la locul faptei, nu exista niciun pahar cu apă pentru a înghiți toate acele pastile, iar, în stomac nu au fost găsite urmele lor.

Sute de teorii și speculații sunt și acum legatura cu aceasta tema, cea mai raspandită fiind că, de fapt, familia Kennedy ar fi ordonat acest lucru deoarece Marilyn amenințase că va face publice relațiile cu JFK si Bobby Kennedy.

Cazul a fost închis în 1982, în mare parte din cauza prea multor conspirații, însă sfârșitul său tragic ridică întrebări și astăzi.

Editor: Alexia Ștefania Iova

Grafician: Alexandra Oprea