Evenimentele istorice și revoluțiile politice, sociale și culturale desfășurate în Europa în secolul XIX, au creat un cadru favorabil pentru susținerea drepturilor femeilor.
Apariția și evoluția gândirii iluministe și conceptul de drept uman reprezintă două repere importante în crearea drepturilor femeilor. Revoluționarii francezi au inaugurat documentul „Declarația drepturilor omului și cetățeniei”, care, printre altele a inspirat pornirea mișcării feministe. Declarația din 1791 privind drepturile femeilor și cetățenilor, redactată de Olympe de Gouges, a fost unul dintre primele texte care a abordat problema drepturilor femeilor în spațiul public și privat, promovând egalitatea între sexe.
În scurt timp a apărut și în România idea de drepturi egale între sexe, idee promovată și susținută de un grup de femei cu înaltă educație. La acea vreme, statutul juridic și social al femeilor era similar cu cel al minorilor sau al persoanelor cu dizabilități mintale. Mișcarea feministă a încercat să schimbe statutul social, juridic și economic al femeilor de pretutindeni, astfel încât prăpastia între cele doua sexe să nu mai fie așa mare. Această încercare s-a finalizat cu realizarea unor drepturi și libertăți ale femeilor, în special în domeniul educației (femeile puteau fi admise în învățământul superior și puteau profesa în mai multe domenii) și în legislație care acum permitea recunoașterea drepturilor de proprietate și dreptul la divorț și tutelă asupra copiilor. De asemenea dreptul la vot a fost dobândit în 1939, totuși fiind un drept formal care nu putea fi exercitat decât în condiții de dictatură.
Regimul comunist în România nu a tolerat nicio mișcare feministă, întrucât nu tolera nicio altă ideologie sau mișcare revoluționară. Totuși, comunismul joacă un rol dublu. Pe deoparte, oferă sprijin prin înființarea de creșe și grădinițe, acces la educație și oportunități de muncă și o politică de „emancipare prin muncă”. Dar, pe de altă parte, a jucat un rol opresiv prin restricționarea drepturilor de bază, inclusiv a propriei capacități de reproducere. Participarea femeilor la activitățile de producție nu presupunea si emancipare socială. Obligația reproducerii depășește independența sa financiară. Din 1966, drepturile de reproducere ale femeilor au fost restricționate prin Decretul nr. 770, care enunța faptul că întreruperea unei sarcini este interzisă. Acest decret a generat numeroase victime, inclusiv femei (care au fost forțate să facă avorturi secrete în condiții medicale precare) și copii (ironic numiți „decreței”), nedoriți și abandonați în orfelinate.
După comunism, feminismul liberal a înflorit, mai ales în mediul academic, ceea ce este destul de frecvent în prezent. În ultimii 5-10 ani, critica sa a crescut, sporind diversitatea grupurilor feministe și a activităților acestora. Vorbim din ce în ce mai mult despre feminismul încrucișat, feminismul romilor, feminismul anarhist, feminismul queer, acestea lucrând adesea împreună și fiind legate de valorile de stânga. Există multe organizații feministe sau grupuri informale, dar acestea sunt limitate la orașe mari și fiecare oraș are propriile sale caracteristici. Cele mai cunoscute ONG-uri include: Centrul Filia, Asociaţia Front, Girl Up și Asociaţia Transcena.
Editor: Goia Alexandra Laura
Grafician: Florina Anton
