Drumul de la a cunoaște doar trei culori pe lume, la un întreg curcubeu este unul lung și greu de parcurs. Un drum placat cu 1116 de cadavre și îmbăiat în sângele miilor de oameni ce, slogan cu slogan, încercau să-și câștige libertatea. “Timişoara-n sânge,/ Bucureştiul plânge!” orașul florilor era deja pictat în roșu sangvin, iar capitala era pe cale să îl urmeze.
Revoluția a pornit de la un simplu pastor reformat, László Tőkés, care a apărut la o emisiune de la TV 1 Budapesta. Statul român a considerat cele spuse niște “comentarii anticomuniste” și episcopul a decis să îl dea afara din postul său. Acesta, în urma pierderii postului, trebuia să fie evacuat din casa sa parohială, dar asta nu s-a întâmplat. 500 de credincioși baptiști și protestanți s-au adunat în fața casei sale, într-un act de solidaritate pentru a preveni evacuarea. Protestatarii s-au îndreptat spre căminele studențești, de unde au adunat mai mulți activiști. Sloganul “Jos Ceaușescu!” a început să răsune clar, posterele de propagandă din oraș au fost distruse. Așa a început cea mai sângeroasă revoluție contra comunismului.
17 decembrie a fost ziua în care primele picături de sânge liber au fost vărsate. Ceaușescu, plecat la Teheran, a declarat într-o teleconferință că Securitatea avea permisiunea să tragă în protestatari. Rafalele de gloanțe au început asupra mulțimii, iar oamenii au ripostat în orice mod au putut, prin a arunca pietre și cocktailuri incendiare. Surprinzător, la nivel național, revoluția va lua amploare de abia următoarea zi, când România află evenimentele de la Timișoara, grație Europei Libere.
Într-un scenariu 1984-ist, Guvernul aduce la Timișoara muncitori olteni pentru a opri protestele din piețele principale ale orașului, mințindu-i că protestatarii sunt niște maghiari care distrug orașul. Față de romanul lui George Orwell, muncitorii au realizat că au fost mințiți și li s-au alăturat, arma secretă a statului întorcându-și armele asupra lui.
Grandomania regimului socialist l-a costat, în sine, existența. Acest fapt devine clar pe data de 21 Decembrie când Nicolae Ceaușescu convoacă o adunare populară la București. Promisiunile și enumerarea realizărilor societății socialiste nu au fost de ajuns pentru poporul revoltat, cetățenii nu s-au mai mulțumit să asculte de mâna înșelăciunii. Oamenii voiau sa guste ambrozia țărilor vestice, numită “libertate”. De aceea, protestatarii au umplut fiecare piață din centrul Bucureștiului, dar nu pentru mult timp. Începând cu ora 6, forțele de ordine au dat startul împușcăturilor, bătăilor, arestărilor și maltratărilor asupra protestatarilor.
În loc să ia exemplul evenimentelor de la Timișoara, guvernul decide să apeleze la muncitorii care, precum cei din Timișoara, au ales să se alăture protestatarilor. 100000 de oameni umpleau kilometrul 0 al democrației, 100000 de oameni care refuzau să mai audă vreun cuvânt din gura cizmarului care le-a făcut viața un calvar. Forțele armate erau de partea lor, Comitetul Central era distrus, iar Ceaușescu fugea mișelește. După alte 2 zile în care capitala mima un oraș dintr-un război crunt, țara v-a primi cel mai frumos cadou de Crăciun, arestarea și condamnarea la moarte a soților Ceaușescu.
Deși au trecut 32 de ani de la acest eveniment, noi încă explorăm toate culorile acestui falnic curcubeu. Am pornit cu 3, roșul sângelui vărsat, galbenul Soarelui ce ne felicită triumful și albastrul lacrimilor de pe chipurile românilor în sfarsit liberi; culorile ce mereu le vom cunoaște pe această lume.
Editor: Ionela David
