Mitologia greacă reprezintă un set de mituri și povești de pe vremea primelor civilizații din Grecia. Acești oameni erau adepții politeismului, religie care crede că divinitatea este împărțită în mai mulți zei. Odată cu apariția acestei religii, din timpuri străvechi chiar, zeii au fost protagoniștii unor serii de mituri, cum ar fi mitul lui Narcis – omul care a adus termenul de narcisism.

Narcis a fost un tănâr extrem de frumos și de atrăgător, care îi făcea pe cei din jur să se îndrăgostească iremediabil de el. Iubirile înflăcărate pe care le aveau femeile, cât și bărbații, față de el, îl lăsau, însă, nemișcat. Tânărul era insensibil la toată afecțiunea care venea din partea celor din jur, până și la moartea celor care se sinucideau din durerea provocată de ignoranța sa.

Pe parcursul timpului, de Narcis s-au îndrăgostit numeroase nimfe (ființe mitologice care reprezintă femei protectoare ale naturii, care asigură rodnicia Pământului), dar au avut aceași soartă ca restul oamenilor: aceea de a nu fi remarcate de frumosul tănâr.

La un moment dat, nimfa Echo a căzut pradă frumuseții lui Narcis și s-a îndrăgostit de el. Aceasta a început să îl urmărească pe tânăr prin pădure, pentru a se apropia de el. Din cauza unui blestem, Echo nu putea vorbi, reușind doar să reproducă ecourile a ceea ce auzea.  Astfel, din disperare pentru că nu putea discuta cu el, se aruncă în brațele lui Narcis, care se sperie și fuge. Rănită de respingerea lui, aceasta se stinge de durere.

După acesta întâmplare, numeroase nimfe care au fost respinse cer răzbunarea. Nemesis, zeița răzbunării, îl blestemă pe Narcis să se iubească doar pe sine, neputând să își exprime sentimentele fața de altcineva.

Prin urmare, într-o zi, băiatul merge la un izvor și își observă imaginea în apă. Dorind să își îmbrășiseze propria reflexie, acesta moare înecat în izvor. Nimfele care au venit să îl plângă l-au transformat într-o floare galbenă, care stă cu capul aplecat exact ca și frumosul tânăr, numită narcisă. Transformarea sa într-o floare reprezintă frumusețea fără vanitate.

Povestea lui Narcis și a lui Echo este cel mai bine știută din a treia carte a lui Ovidiu, ,,Metamorfoze”, un poem în cincisprezece părți, care ar fi apărut în anul 8 BC. Mitul grecesc a fost o inspirație pentru Dante, în versurile din Inferno, și pentru Shakespeare, în ,,A douăsprezecea noapte”, unde personajul principal Orsino, are o atitudine narcisistă față de cei din jur. De asemenea, Dorian Gray, din ,,Portretul lui Dorian Gray”, de Oscar Wilde, este creat după Narcis: amândoi erau tineri frumoși, care frâng inima unei fete și au parte de o moarte tragică. Frumosul tânăr mai este considerat inspirație și pentru Narcissa Malfoy, din cunoscuta serie ,,Harry Potter”, de J.K. Rolling, pentru că este extrem de arogantă, așa cum se credea că a fost și Narcis.

Editor: Sara Lia

Grafician: Sara Lia